Hernia abdominală se defineste ca o ieșire a unui organ din cavitatea abdominală printr-un orificu sau defect la nivelul peretelui abdominal. La inspecție hernia se prezintă sub forma unei umflături pe suprafața peretelui abdominal: la nivelul buricului, pe linia mediană, regiunea inghinală, și de asemenea pe cicatricea postoperatorie după alte intervenții chirurgicale. Mai frecvent se întâlnesc următoarele hernii ale peretelui abdominal.
- Hernia epigastrică sau a Liniei Albe, situată pe linia mediană a abdomenului între stern si ombilic.
- Hernia inghinală este cea mai frecventă și se întâlnește mai des la bărbați. Ea se exteriorizează la nivelul regiunii inghinale sau a scrotului. Poate fi unilaterală sau bilaterală.
- Hernia femurală este sub regiunea inghinală pe partea anterioară la rădăcina coapsei. Este mai frecventa la femei decât la bărbați.
- Hernia ombilicală se prezinta sub forma unei umlături la nivelul buricului, la locul închiderii orificiului ombilical.
- Eventrația (hernia postoperatorie, incizională) reprezintă trecerea unui organ din cavitatea abdominală sub piele printr-un defect la nivelul unei cicatrici postoperatorii și se poate situa oriunde la nivelul peretelui abdominal. Eventrațiile postoperatorii se întâlnesc destul de frecvent la pacienții operați.
Factorii care contribuie la apariția herniei abdominale
Hernia peretelui abdominal apare ca urmare a creșterii presiunii abdominale, după un efort abdominal (ridicarea greutăților, tusea, constipația), ca rezultat al ruperii sau apariția defectului în presul abdominal. Elementul principal al herniei este sacul hernian care poate conține anse intestinale. Hernia abdominală necomplicată se reduce liber în cavitatea abdominală. În cazul când ea nu se reduce, devine ireductibilă sau strangulată și prezintă pericol pentru viată.
Simptomele herniei abdominale
Leșco Andrei, chirurg general Medpark: ”Hernia abdominală necomplicată este asimptomatică. Senzația de greutate sau de durere apare doar la formarea ei în timpul efortului. Odată cu creșterea în dimensiuni a herniei se mărește și riscul de strangulare a ansei intestinale care se manifestă prin durere violentă, vome, ireductibilitate, ce necesită intervenție chirurgicală urgentă. Herniile abdominale se tratatează doar prin metode chirurgicale și nu se vindică prin alte metode”.
Diagnosticul se stabileste de către medicul chirurg după examinarea clinică, care confirmă prezența herniei cum ar fi: localizare, dimensiune, creștere în volum la efort sau ortostatic, reductibilitate sau strangulare. În cazurile dificile de diagnostic este indicată Ecografia țesuturilor moi care poate elucida defectl în presul abdominal, dar și elementele sacului hernian.
Stabilirea diagnosticului este și indicația pentru operație. Intervenția trebuie efectuată când henia este mai mica în dimensiuni și necomplicată și atunci riscurile pentru complicații perioperatorii sunt mai mici.
Pacienții care au contraindicații absolute pentru operație trebuie să poarte bandaje abdominale în funcție de localizarea herniei. Intervenția chirurgicală se numește Hernioplastie sau Cura herniei.
Tratamentul herniilor abdominale chirurgical are ca scop excizia sacului, închiderea defectului si întărirea peretelui abdominal cu țesuturi proprii sau cu o plasă sintetică care micșorează riscul de recidivă. Există două metode de tratament chirurgical: clasică și laparoscopică.
Metoda clasica presupune o incizie de 5-10 cm. Peretele abdominal se întărește cu o plasă sintetică care se fixează cu fire din material nerezorbabil, bine tolerate de organism. Această metodă are riscul de recidivă cel mai scazut. Prin minimalizarea traumei operatorii și utilizarea elementelor de chirurgie plastică și estetică le propunem pacienților noștri în primul rând această metodă de hernioplastie. Această metodă presupune anestezie loco-regională ( spinală, peridurală) sau generală.
Metoda laparoscopică se realizează prin 3 incizii de 1-2 cm cu ajutorul unor instrumente și o cameră video întroduse prin mini-incizii în abdomen. La fixarea plasei se utilizează Staplere pentru hernioplastii. Peretele abdominal este întarit de asemenea cu plasa care nu dezvoltă aderențe cu organele din abdomen. Pentru acest gen de operație se aplică doar anestezia generală.
Ambele metode permit efectuarea în siguranță a hernioplastiei cu spitalizare 24\48 de ore și revenirea în scurt timp la activitatea zilnică de pâna la operație. Ambele metode au ca avantaje durata scurtă de spitalizare, durere minimă, efect cosmetic, reabilitare timpurie.
Pâna la spitalizare pacientul este examinat ambulator și consultat de medicul anestezist.
Spitalizarea se face în ziua intervenției, se va face dus, zona operației va fi epilată, marcată. Preoperator se semnează și acordul informativ despre riscurile operației și anesteziei.
Dupa Intervenție se administrează medicamentele împotriva durerii, pacientul se ridică din pat, se alimenteaza treptat în funcție de reluarea tranzitului intestinal. Pansamentul se schimbă o data la 3-4 zile sau zilnic după duș. Spitalizarea va fi 24\48 de ore. Regimul alimentar postoperator nu este necesar. Este recomandată evitarea efortului fizic 5-7 kg timp de 1-2 luni și neexpunerea la soare a cicatricii.
Plaga se închide cu fire intradermale. În unele cazuri firele sau agrafele se scot la 8-10 zile de la intervenție.
Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text
.