Electroneuromiografia – o procedură performantă ce permite evaluarea calitativă și obiectivă a polineuropatiilor periferice

În ce constă examenul electroneuromiografic (EMG)?

Examenul electroneuromiografic este compus din două părți. În situații speciale medicul poate opta doar pentru una din acestea. Ambele părți ale testului sunt bine tolerate de majoritatea pacienților. Deși produc un mic disconfort, nu prezintă riscuri pentru sănătate.

Prima parte a procedurii constă în studiul conducerii nervoase – electroneurografia – și presupune stimularea nervilor în diferite puncte pe traseul lor printr-o mică descărcare electrică. Medicul va aplica pe piele mici electrozi pentru înregistrare, de obicei la nivelul mâinii și piciorului și va aplica un mic șoc electric pe piele în altă zonă a membrului la care se face înregistrarea. Senzația pe care o percepe pacientul este o ușoară descărcare electrică. Deoarece fiecare membru are mai mulți nervi care necesită evaluați, procedura se va repeta de 3, 4 sau mai multe ori. Pe parcurs, testul se va întrerupe de câteva ori pentru a-i permite medicului să facă calcule și măsurători.

A doua parte a procedurii este examinarea musculară cu ac și se efectuează prin introducerea unui ac foarte subțire în anumiți mușchi. Acul este de unică folosință, prin urmare este folosit doar pentru un singur pacient, apoi se aruncă. Acul conține un electrod microscopic care înregistrează activitatea electrică normală sau anormală a fibrelor musculare. Acul este introdus în mușchiul relaxat pentru a înregistra activitatea musculară în repaus, apoi medicul îi va cere pacientului să încordeze mușchiul studiat pentru a evalua mușchiul în activitate. Acul are doar rol de înregistrare, prin intermediul său nu se administrează șocuri electrice sau injecții intramusculare.

Cât durează examenul EMG?

Investigația durează de obicei între 30 și 60 de minute. Timpul necesar examinării nu poate fi determinat cu exactitate înaintea începerii procedurii.

Ce pregătiri sunt necesare pentru examenul EMG?

Nu există restricții alimentare înainte sau după test, poți veni și pleca cu mașina și iți poți continua activitatea normală în restul zilei. Nu aplicați nici un produs pe piele în ziua examinării (loțiuni, uleiuri, creme).

Puteți lua medicamentele care vă sunt prescrise cu câteva excepții notabile. Trebuie să informați medicul înainte de procedură dacă primiți tratament anticoagulat (Warfarină, Trombostop, Pradaxa, Apixaban, Xarelto) deoarece în această situație examenul cu ac poate duce la sângerări în interiorul mușchilor sau dacă urmezi tratament pentru Miastenia Gravis. Deasemenea informați medicul dacă purtați cardiostimulator, activitatea electrică emisă de aparatul EMG poate perturba activitatea cardiostimulatorului.

Ce informații îi sunt necesare medicului care efectuează examenul EMG?

Prezentați medicului trimiterea de la medicul specialist care a recomandat examenul EMG. Dacă ați mai efectuat un examen EMG anterior și rezultatele sunt disponibile, luați-le cu dumneavoastra.

Anestezia și examenul EMG?

Pe tot parcursul examinării este importantă cooperarea cât mai completă a pacientului. Disconfortul provocat în timpul examinării EMG este perceput de majoritatea pacienților ca mic și nu justifică riscurile anestezice. Din aceste motive examenul EMG se efectuează fără anestezie.

După procedura EMG?

După examenul EMG vă puteți relua activitatea zilnică obișnuită. Puteți conduce mașina. Orice senzații de disconfort în urma examinării ar trebui să dispară complet în 24-48 de ore.

Ce sunt polineuropatiile periferice?

Polineuropatia periferică este termenul care descrie o afecțiune a sistemului nervos periferic (cel care conectează creierul și măduva spinală cu alte structuri ale organismului) ce poate fi determinată de o boală nervoasa locală, dar poate să apară și ca o manifestare secundară a unei alte patologii. Aceste boli sunt destul de răspândite, un studiu populațional indică o prevalență impunătoare de 14% la persoanele de peste 40 de ani, adică o prevalență similară migrenei.

Care sunt simptomele acestor boli?

În general, simptomele depind în funcție de tipul de nerv afectat. Cele trei tipuri importante de nervi ce sunt implicate în proces sunt: nervi motori (controlează activitatea mușchilor), nervi senzitivi (poartă informația senzitivă- durere, senzatii tactile, nocicepție- poziția articulațiilor în spațiu) și nervi autonomi (care duc informațiile de la și către organe și glande, și sunt responsabili de funcționarea corectă a sistemului digestiv, cardiac, renal).

Astfel, și simptomele sunt clasificate în simptome motorii, senzoriale și vegetative, însa adesea sunt mixte. Nervii cu traiecte lungi sunt mai frecvent afectați comparativ cu cei cu traiecte scurte, deci simptomele pot fi mai importante și mai zgomotoase la nivelul extremităților distale (tălpi, palme) decât în coapse sau brate.

Simptomele de natură senzitivă se caracterizează prin modificarea percepțiilor dureroase, tactile, termice, cu apariția:

• Amorțeli, pacientul nu simte bine atingerea pielii de către altă persoană;
• Incapacitatea de a determina poziția articulațiilor în spațiu (simptom care implică și pierderea simțului de coordonare a mișcărilor);
• Sensibilitate excesivă, mai ales la nivelul picioarelor, iar pacienții nu pot atinge nici cele mai delicate materiale.

Aceste simptome debutează, cel mai frecvent, la nivelul tălpilor. Neuropatiile periferice senzitive apar în mod specific în cazul pacienților cu diabet.

Simptomele motorii sunt reprezentate de slăbiciune musculară, atrofia musculară și pierderea dexterității. Ele apar ca urmare a lezării funcției și chiar structurii fibrelor nervoase motorii. Intensitatea acestor simptome variază foarte mult, uneori putând fi vorba doar de crampe musculare.

Alte simptome de natură motorie includ:

• Tulburări de înghițire a alimentelor solide și lichide;
• Pareză – imposibilitatea mișcării unui membru;
• Căderi repetate (datorită hipotrofiei musculaturii membrelor inferioare);
• Incapacitatea de a realiza mișcări fine (chiar și închiderea nasturilor);
• Crampe musculare, dureri musculare după efort fizic;
• Tremor.