Maternitatea nr.2 din Chişinău — tot ce ai vrut să cunoşti şi să vezi6

Da, se spune că spitalul a fost construit de prizonierii germani, ca şi multe alte clădiri de pe teritoriul Moldovei postbelice. În acest loc, pe vremuri era ghetoul evreiesc, unde naziştii au îmupşcat o mulţime de oameni.

Bineînţeles, cursul istoric al maternităţii a fost influienţat de schimbările demografice. Dat fiind faptul că la începutul anilor 80 a crescut considerabil rata de naşteri, a apărut necesitatea construirii unor noi maternităţi. În 1982, a fost construit Centrul Mamei şi a Copilului, atunci instituţia noastră şi-a schimbat statutul din maternitate republicană în municipală. Şi dacă în anii 80, aici erau 140 de paturi, în 2010 numărul acestora a scăzut până la 90, iar acum sunt 70.

Apariţia altor maternităţi, a contribuit la aceea ca spitalul nostru să devină maternitate de primul nivel. Adică, noi primim doar naşterile fără complicaţii a femeilor fără patologii. Maternitatea nr. 1 — asigură asistenţă medicală la sarcini cu complicaţii, iar de cele mai problematice naşteri se preocupă Centru Mamei şi a Copilului, dacă este o evidentă patologie vasculară, neurologică, diabet etc.

O asemenea difirenţiere a redus complicaţiile în timpul naşterii, dar şi necesitatea de a transfera gravidele de la o maternitate la alta. Ele merg direct la locul potrivit.

Pentru noi, fiecare caz este interesant. Iniţial, când a devenit o modă prezenţa soţilor la naştere, era interesant să urmăreşti reacţia lor. Prima dată aceasta s-a întâmplat în 1989. El era militar, nu erau deacum o pereche tânără, iar copilul era mult aşteptat. În acele timpuri, nici nu se putea discuta prezenţa soţului la naştere, dar el era foarte insistent şi, în final, i-am permis. El atât de frumos îşi susţinea soţia, o numea "Draga mea”, tot timpul o ţinea de mână, iar în ziua următoare, a venit îmbrăcat în uniformă, cu toate premiile sale. Acest caz i-a impresionat pe toţi.

Dar, au fost şi bărbaţi nepregătiţi, îşi pierdeau cunoştinţa. Numai se începea procesul de naştere, toată atenţia era direcţionată asupra femeii şi deodată auzi un sunet, de parcă a căzut o saltea. Acum toţi sunt pregătiţi şi îşi susţin corect soţiile. Un sportiv, campionul nostru olimpic, aspus: "după ce am văzut procesul de naştere, mi-am dat seama că bărbaţii trebuie să ţină pe palme femeile toată viaţa."

De asemenea, există şi externări interesante — cu viorişti şi maşini decapotabile. Iar într-un an, de Crăciun, era o iarnă foarte frumoasă, afară erau troiene şi brazii erau acoperiţi de zăpadă, făcusem inspecţia medicală, toţi deja se pregăteau de culcare şi de undeva auzim o cântare, o fumoasă melodie bisericească. S-a dovedit a fi soţul uneia dintre lăuze, care venise împreună cu prietenii săi, care cântau în corul catedralei. Ei stăteau la o fereastră şi cântau colinde. A fost ceva magic. Toţi din maternitate stăteau la gemuri.

În ultima perioadă este un fenomen rar. Acum destul de bine lucrează serviciul de asistenţă socială — cu aceste mame discută psihologul şi, mai mult decât atât, semnătura de refuz este necesară nu doar de la mamă, dar şi de la rudele apropiate ale copilului. Aceasta reduce substanţial numărul abandonărilor, deşi, uneori, sunt familii atât de dezorganizate, că ar fi mai bine copilul să fie dat unei alte familii...

O formulare interesantă a întrebării, nu "ce e mai greu", dar "ce e mai plăcut"! Să vezi fericirea pe faţa unei femei, după o naştere dificilă — este mereu o emoţie puternică. Dar, pe de altă parte, când reuşeşti să obţii anumite surse materiale pentru reparaţie, când vezi rezultatele bune ale muncii, medicii binedispuşi, pacienţii, aceasta, de asemenea, este ca un balsam pentru suflet. Doar reparaţia capitală a acestei clădiri vechi era o strictă necesitate. Acum la noi este foarte confortabil, toate saloanele sunt echipate cu tehnică modernă, iar în viitorul apropiat sperăm să realizăm şi reparaţia exterioară a clădirii. Toate condiţiile pentru ca femeile să se simte confortabil şi în siguranţă.

Pentru a satisface cerinţele femeilor, am introdus tehnica anesteziei în apă, pentru aceasta dispunem de un salon cu bazin şi cadă. Copiii sunt imediat aplicaţi la piept, în plus, dacă este naştere prin cezariană — sunt puşi pe pieptul tatălui, a bunicii, deoarece copilul trebuie să simtă căldura apropiaţilor săi. La noi totul este în conformitate cu standardele europene, noi am obţinut statutul de "maternitate — prieten al copilului". De aceea, mă miră replicile unor autorităţi, care consideră că maternitatea trebuie să fie închisă. Probabil cineva vrea să intre în posesia clădirii din centrul oraşului...Dar eu cred că aceasta nu se va întâmpla, la noi vin oameni, femeile rămân mulţumite atât de condiţiile create, cât şi de personal. Puteţi singuri să vă convingeţi de aceasta!