Copilul neascultător: prin ce este periculos să creștem un copil docil? în Moldova

Înainte de a oferi răspuns la această întrebare, analizați: cine are nevoie de un copil ascultător? Da, înainte de toate noi avem nevoie de el. La fel: bunicii, vecinii, educatorii, șefii… Apoi el crește și devine adult ascultător și o asemenea persoană, bineînțeles, este foarte comod de a fi coordonată și verificată.

De ce tindem atât de mult să educăm docilitatea?

Petru că e atât de ușor și plăcut când copilul nu ne creează probleme și îndeplinește implicit toate indicațiile noastre. Reiese că în primul rând ne gândim la noi înșine și la confortul nostru, și nu la necesitățile și dorințele copilului (eu nu mă refer la acele situații când viața și sănătatea copilului într-adevăr sunt supuse pericolului). Așadar, de cele mai multe ori, suntem coordonați de motive egoiste și, trebuie să recunoaștem – de lene.

Da, de multe ori nu vrem să însoțim copilul pe un deal "periculos" (doar anume în acel moment discutăm cu mamele un subiect foarte important) și ce facem? Interzicem copilul să se apropie de acesta? Iar dacă nu ne ascultă, îl pedepsim! Vă este cunoscută situația, nu-i așa?

De ce copilul mereu vrea ceva și nu ascultă?

Pentru a înțelege de ce nu trebuie permanent să interzicem totul copilului, trebuie să cunoașteți:

Fiecare copil se dezvoltă conform unui minunat program – motivația puternică pentru cunoaștere, un potențial imens și capacitatea de a cerceta, de a crește, a se dezvolta, a învăța și auto-educa!

Este o crimă și e destul de periculos să interzici copilului să pună în aplicare acest program! A ajuta copilul în realizarea programului respectiv – iată obiectivul fundamental al procesului educațional!

Ce se întâmplă atunci când copilul are multe interdicții și prin ce este periculoasă supunerea?

Copilul nu poate înțelege de ce nu are voie să deseneze cu degetele, să atingă nisipul cu mânuța, să calce prin băltoace … Doar îi este nespus de interesant să o facă. Aceasta face parte din programul său de dezvoltare. Copilul în unul și același lucru este capabil să observe o mulțime de lucruri diferite. El este condus de puternica forță a cunoașterii!

Și atunci când această tendință în mod regulat se ciocnește de acel infinit "nu" și "nu e voie", cum credeți, ce se întâmplă cu copilul și dorința sa de a cunoaște lumea? Copilul începe să protesteze în fața oricăror cerințe. Pentru că atâtea răspunsuri de "nu e voie" pe zi este imposibil să suporți!

Dar, cel mai groaznic – se stinge acea motivație scumpă. Și apoi reproșăm copilului că nu se interesează de nimic. Dar nu ne trece prin cap că anume noi suntem de vină.

Știu că ispita de a educa un copil ascultător, adică "comod" este mare. Dar copilul ascultător este un copil "fără viață", un sclav, pentru că programul său de dezvoltare este șters definitiv. El nu va fi capabil să obțină rezultate înalte, să ia decizii de unul singur, să atingă scopurile în mod curajos și creativ, să construiască relații cu alte persoane și cu persoana de sex opus. Copilul ascultător – un copil nefericit. Și în viitorul apropiat – un adult necăjit, care își va învăța copiii să fie nefericiți.

Voi spune din start – nu susțin educația în spiritul permisivității. Aceasta mai degrabă va dăuna copilului, decât va forma o personalitate sănătoasă, de suuces și fericită. Fără îndoială, în viața copilului trebuie să fie anumite reguli, dar acestea trebuie să fie raționale.

Extrem de important:

Reguli și interdicții nu ar trebui să fie multe și acestea de dorit să fie flexibile (atunci copiii le tratează cu răbdare);
Orice regulă sau interdicție trebuie explicate copilului. Calm lămuriți-i de ce nu se poate, în loc să spuneți: "Așa am zis".
Copilul nu trebuie să aibă acces liber la ceea ce într-adevăr este foarte periculos (prizele, apa clocotindă, balconul deschis etc). Fiți de acord, e mai ușor să astupi priza, decât să suportați consecințele curiozității copilului;
Regulile și interdicțiile trebuie să fie discutate de adulți între ei. Tuturor le este cunoscută situația când mama interzice ceva copilului, iar bunica îi permite aceasta. O asemenea situație este inadmisibilă. În acest fel, bunica coboară autoritatea mamei.
Înainte de a interzice ceva copilului, gândiți-vă care este adevăratul motiv al interdicției? Fiți sinceri cu voi înșivă, doar de aceasta depinde foarte mult viața copilului dumneavoastră.

În concluzie voi spune că nouă, adulților, ne este necesar să încetăm să EDUCĂM copiii și să începem să-i creștem. Trebuie să începem să stabilim relații de prietenie cu copiii, bazate pe comunicare afectivă, umor, dragoste, înțelegere și acceptare a drepturilor copilului la respectul personalității sale din parte adulților.

Rețineți, dragostea este, înainte de toate, acceptarea necondiționată a copilului cu toate particularitățile sale și cufundarea zilnică obligatorie în lumea sa uimitoare. O lume în care el este iubit și înțeles de adulți.

Iubiți-vă copilul! Oferiți-i sentimentul unic al dragostei și înțelegerii!

Despre regulile care există pentru copii și cum trebuie acestea stabilite, Anna Crasilnicova vă va relata în cadrul master-classului său, pe care portalul Familia.md îl organizează în această sâmbătă, 17 februarie. Detalii despre eveniment.

Anna Crasilnicova

Psiholog pentru copii, mama a doi copii minunați, soție iubitoare. Este pasionată de inventarea poveștilor terapeutice pentru fiul său. Îi place să gătească dulciuri sănătoase și delicioase pentru copii.