29 апреля 2016 г.
În cazul fracturilor osteoporotice la nivelul coloanei vertebrale, însoțite de dureri, una dintre cele mai eficiente metode de tratament este procedura de vertebroplastie.
În ce constă procedura de vertebroplastie?
Vertebroplastia este o procedură minim invazivă efectuată în scopul reducerii sau eliminării durerilor cauzate de fracturarea corpului vertebral. Prin această procedură, cimentul cu vâscozitate redusă este injectat direct în corpul vertebral prăbușit sub o presiune înaltă.
Scopul este de a stabiliza fractura, de a întari corpul vertebral și a diminua durerile asociate, cauzate de mobilitatea patologica a fragmentelor osoase.
Un alt beneficiu al vertebroplastiei este prevenirea prăbușirii ulterioare a vertebrelor și a deformităților suplimentare, cum ar fi gibozitatea coloanei vertebrale și/sau reducerea înălțimii.
Această procedură a fost concepută în Franța în 1984 și a fost introdusă pentru prima dată în SUA în 1994.
Osteoporoza — principala cauză a fracturilor coloanei vertebrale
Osteoporoza este o boală "tăcută", care afectează preponderent femeile (80%). Aceasta se caracterizează prin deteriorarea țesutului osos, care slăbește oasele și le face sensibile la fracturi.
Populația în vârstă se află sub un risc mai mare și mulți oameni nu sunt conștienți că au osteoporoză până la prima fractură, de cele mai dese ori — la nivelul șoldului sau a coloanei vertebrale. Multe fracturi prin compresie ale coloanei vertebrale nu sunt diagnosticate, si persoanele care suferă de o fractură pot crede că durerea lor de spate este doar o parte a procesului de îmbătrânire.
Osteoporoza este cauza principală a fracturilor vertebrale compresive — leziuni care apar atunci când țesutul osos din interiorul vertebrelor se rupe și apoi se prăbușește, uneori provocând dureri severe.
Alte cauze sunt utilizarea cronică de steroizi sau char de AINS, tumorile cu localizare primară vertebrală, precum și metastazele vertebrale. Fracturile compresive vertebrale afectează milioane de oameni in fiecare an dupa datele Organizației Mondiale a Sănătății și pot apărea chiar și în timpul activităților simple, cum ar fi aplecarea sau răsucirea.
În plus față de dureri cronice sau severe, femeile care suferă de fracturi vertebrale de compresie pot pierde în înălțime și dezvoltă un aspect ghebos. Acest lucru poate pune presiune suplimentară asupra coloanei vertebrale și poate duce la amorțeală, furnicături sau slăbiciune. Alte simptome aferente includ capacitatea pulmonară scăzută și tulburări de somn. Unul sau combinația dintre aceste simptome pot afecta în mod negativ capacitatea funcțională a unor persoane și independența lor.
O singură fractură vertebrală creste semnificativ riscul apariției unor fracturi ulterioare noi. Din cauya unei sau mai multor fracturi netratate, pacienții se pot confrunta cu o pierdere a independenței, posibilității de autodeservire, care poate duce la depresie — denumită uneori "spirală descendentă" — rezultată dintr-o combinație de efecte negative fizice, sociale și psihologice.
Acest fapt subliniază necesitatea ca pacienții să știe dacă sunt supuși riscului sau dacă au deja osteoporoză, pentru a o trata intensiv înainte de producerea fracturilor.
În cazul apariției durerilor inexplicabile de spate sau suspecției unei fracturi a coloanei vertebrale, adresați-vă la medicul de familie, care vă va da indicațiile ulterioare.
Metodele de tratament ale fracturilor vertebrale
De obicei, prima etapă a tratamentului fracturilor vertebrale tasate este tratamentul conservativ (non-chirurgical), care include medicația durerii, suplimente de calciu și vitamina D, repaos (dar numai pentru o perioadă scurtă de timp, după cum inactivitatea prelungită poate duce la pierderea densitații osoase progresiv) și corset extern rigid.
Durerea în urma unei fracturi vertebrale poate dura mai multe luni, dar în cazul în care reacționeayă la tratamentul conservator, sindromul algic va regresa în mod semnificativ.
În cazul persistenței durerilor pentru o perioadă mai îndelungată de timp, tratamentul chirurgical este cea mai eficientă opțiune. Cele două proceduri utilizate de regulă în cazul fracturilor vertebrale osteoporotice sunt vertebroplastia și kifoplastia, iar în cazuri mai rare, când pacientul are o pierdere semnificativă a înălțimii vertebrei, poate fi indicată chirurgia de fuziune a coloanei vertebrale.
Atât vertebroplastia, cât și kifoplastia și-au demonstrat pe parcursul anilor efectul de reducere sau eliminare completă a durerilor asociate de fracturi compresive a vertebrelor.
Pentru cine este indicată procedura de vertebroplastie?
Procedura de vertebroplastie este indicată, în primul rând, pacienților cu o fractură compresivă a vertebrei, diagnosticată imagistic și sindrom algic persistent, indiferent de vârsta fracturii (deși procedura are o rată mai mare de succes în cazul fracturilor recente).
Majoritatea cazurilor cunt din cauza fracturilor osteoporotice, dar și pacienții care au suferit fracturi din cauza tumorilor pot, de asemenea, beneficia de această procedură.
Pacienții care nu se iau în considerare pentru procedura de vertebroplastie sunt aceia cu dureri ce nu țin de fracturile corpului vertebral, cei care au o fractură complicată ce afectează structurile din jur sau care suferă de o infecție - caz în care infecția ar trebui să fie tratate în mod adecvat în primul rând, înainte de a fi supus unei vertebroplastii.
Etapele procedurii de vertebroplastie
Obiectivele procedurii chirurgicale de vertebroplastie sunt de a stabiliza fractura coloanei și de a opri durerea provocată de acestă fractură. Vertebroplastia este considerată o procedură chirurgicală minim invazivă, deoarece procedura se face printr-un ac de puncție mic prin pielea pacientului (spre deosebire de o incizie deschisă).
Procedeul tipic de vertebroplastie, descris mai jos, durează de obicei aproximativ 1 oră. Prin intermediul acestuia pot fi tratate mai multe fracturi ale vertebrelor în cadrul aceleeași intervenții chirurgicală.
Pacientului i se injectează anestezie locală și o ușoară sedare intravenoasă în sala de operație în condiții de staționar.
Acul de biopsie este ghidat prin vertebrele fracturate, orientat de raze X prin pielea pacientului.
Special conceput pentru acestă procedură, cimentul osos acrilic (polimetilmetacrilat) este injectat sub presiune direct în vertebra fracturată, se umplu spațiile din cadrul corpului vertebral fracturat cu scopul de a crea un anumit tip de conglomerat intern (un bloc în vertebră) pentru a stabiliza osul vertebral. Este important de ales corect consistența amestecului deoarece, daca este prea subțire, exista riscul extravazării în plexurile venoase, iar dacă este prea vâscos — devine dificil de injectat.
Cantitatea de ciment folosită variază: dacă este mai mică are efect analgezic, iar când este ceva mai mare asigură și rigiditatea corpului verebral. Injectarea se face sub control radioscopic permanent (față și profil) pentru a evolua umplerea corectă a leziunii și depistarea eventualelor extravazări extravertebrale, mai ales la nivelul peretelui posterior, spre canalul medular.
Acul este îndepărtat și cimentul se întărește rapid (în aprox. 10 minute), cu efect clinic imediat. Locul puncției cuanate este acoperit cu un bandaj.
La scurt timp după ce cimentul s-a întărit, pacientul poate fi verticalizat și este liber să se deplaseze. Pentru pacientii care necesită îngrijiri medicale speciale, se poate prelungi spitalizarea până a doua zi după vertebroplastie.
Recuperarea în urma Vertebroplastiei
În primele 24 de ore după vertebroplastie se recomandă, de regulă, repaus la pat. Activitățile zilnice pot fi crescute treptat. Ar putea apărea unele dureri timp de câteva zile la locul de injectare, care pot fi ameliorate prin medicație.
Majoritatea pacienților cărora li s-a efectuat vertebroplastie percutanată afirmă că 90% sau mai mult din dureri regresează în termen de 24-48 de ore după procedură și crește capacitatea de a efectua activitățile zilnice la scurt timp.
Riscurile și complicațiile posibile în urma procedurii de vertebroplastie
Complicațiile în urma vertebroplastiei sunt rare (mai puțin de 3% din cazuri). De aici fac parte infecțiile, hemoragia, amorțeala sau furnicături, creșterea durerii, si paralizie. Alte riscuri includ extrudarea cimentului în canalul vertebral, care duce la compresia măduvei spinării sau radacinilor nervoase, embolia venoasă (un cheag de sange care se formeaza intr-un venă), embolie pulmonară (unul sau mai multe cheaguri de sânge cu blocarea unei artere in plamani) și riscurile anesteziei. Nu se știe încă dacă vertebroplastia sau kifoplastia crește riscul fracturilor la alt nivel al coloanei vertebrale, dar este cunoscut că un pacient care a avut deja o fractură este supus riscului de a avea fracturi suplimentare.
Autor: Dr. Adrian Danu medic specialist neurochirurg