9 întrebări despre psihoterapie. Tot ce ați vrut să știți, dar vă era incomod să întrebați în Moldova

Expertul nostru, Vera Budan - psiholog clinician cu experiență și psihoterapeut în formare - oferă răspuns la cele mai răspândite întrebări, îndoieli și temeri ce se referă la psihoterapie.

Psihoterapia – un fel de medicament care deși a apărut deja demult, este învăluit în mult mister și cei mai mulți oameni de la noi nu îl înțeleg. Există încă mituri despre psihoterapie în care majoritatea cred. Mai este încă multă confuzie despre ce e aceasta și cu ce se mănâncă.

Voi încerca să răspund la câteva întrebări care apar în mintea noastră, atunci când totuși am vrea să căutăm un psihoterapeut dar avem îndoieli.

1. Psihoterapia este necesară doar când este totul foarte grav? Voi face o comparație cu medicina și corpul fizic, pentru a fi ușor de înțeles mecanismul. Mulți oameni percep psihoterapia ca pe o intervenție chirurgicală, nu apelăm la ea până nu sunt încercate toate celelalte metode (TV, mama sau rudele și cumătrii, vecinii și prietenii, sfaturile din cărți…). Totuși psihoterapia are tehnici care pot avea efect de: curățare a spațiului psihic (ca și o curățare a corpului), hrănire cu elementele necesare (cum sunt suplimentele alimentare și vitaminele), vindecare a rănilor emoționale vechi, găsirea șabloanelor în gânduri și reacții (cum găsește un medic obiceiurile nefaste care duc la probleme de sănătate) și multe altele. Frica de a nu părea bolnavi sau neputincioși ne duce în cealaltă extremă, nu apelăm decât când toate celelalte resurse la care avem acces au fost epuizate. Totuși ar fi bine să înțelegem că la fel cum bolile fizice au stadii începătoare la care se pot face multe, fără anumite consecințe la fel și suferința psiho-emoțională.

2. În ce situații psihoterapia poate fi utilă? Depresie, anxietate, insomnii, tensiune interioară permanentă, relații tensionate, lipsa de sens în viață, evenimente traumatizante, pierderi de orice gen, insucces în carieră sunt doar câteva motive acute când oamenii apelează la psihoterapeut. Sunt momente în care oamenii se descurcă relativ bine în anumite domenii, totuși viteza cu care se dezvoltă sau își revin după unele provocări ale vieții poate fi mult mai mare cu un psihoterapeut. Există blocaje (scheme și paradigme după care funcționăm și prin care singuri ne punem piedici) care nu ne permit să facem lucrurile pe care le dorim atât de mult. Uneori depășim singuri, uneori însă poate dura și o viață, în psihoterapie sunt declanșate mecanisme care rând pe rând dezamorsează aceste blocaje, chiar dacă nu lucrăm direct asupra tuturor.

3. Este neapărat să știm pentru ce anume mergem la un psiholog/psihoterapeut? De obicei știm că vrem să ne simțim altfel, nu este foarte clar care sunt problemele cu care vom lucra. A ști că vreau să schimb ceva, că asta mă poate ajuta dacă depun un efort și mă implic, poate fi îndeajuns pentru o primă ședință. După ce începe psihoterapia, sunt mult mai clare direcțiile de parcurs.

4. Da, dar – durează atât de mult și este scump, vor spune mulți. Da este scump pentru valoarea pe care ne-o imaginăm noi că ar avea-o psihoterapia. Este mai „ieftin” să ne plângem la toată lumea de rănile noastre și să căutăm milă. Este mai „ieftin” să avem motive să stăm în relații care nu ne satisfac – măcar avem o scuză. Este mult mai „ieftin” să stăm în fața unui TV scump și să criticăm politicienii pe care îi arată la știri. Este cu atât mai „ieftin” să merg la frigider și să înghit încă o prăjiturică iar cu ea toate nemulțumirile. Este chiar „gratuit” să strig la copii și partener, atunci când vin nervos/nervoasă de la serviciul unde nu pot și nu am curaj să exprim șefului ce am de spus. Da, sunt metode care pe termen scurt ne „salvează” și nu se merită de investit în psihoterapie timp și bani. Psihoterapia este pentru cei care nu acceptă deja metode ieftine.

5. Cum aflăm dacă terapeutul ni se potrivește? Simțim, de obicei de la prima întâlnire. Totuși este necesar ca în cazul în care apar emoții extreme de gen – idealizare sau devalorizare a psihoterapeutului, este mai degrabă despre procesele noastre interne decât despre terapeut. Este important să ne dăm seama dacă am putea avea încredere, dacă rezonează cu starea noastră interioară. Dacă totuși am fost la mulți și nici unul nu ni se potrivește – chiar dacă ne sunt recomandați, ar fi bine să explorăm chiar în terapie acest aspect, de obicei este un proces obișnuit pentru noi – de a căuta nepotrivirile.

6. Este bine ca terapeutul să fie de același sex sau diferit? În funcție de caz. Este mai degrabă alegerea personalității terapeutului decât a genului acestuia. Dacă îmi este frică să merg la un psihoterapeut de sex opus, ar fi bine să explorăm acest lucru. Nu există o rețetă universal valabilă în acest sens. Sunt avantaje și dezavantaje în ambele cazuri. Un terapeut de același gen poate părea că mă înțelege mult mai bine, totuși unul de sex opus poate să-mi dea o altă perspectivă asupra lucrurilor, pe care eu nu o văd. Deci voi alege în funcție de ce vreau eu să obțin mai mult și ce vreau să explorez în spsihoterapie.

7. Cum pot fi sigur că informația mea personală nu trece pragul cabinetului? Confidențialitatea este obligația psihologului și a psihoterapeutului, avem foarte mult de pierdut încălcând anumite reguli și chiar nu se merită, este prea multă muncă în spate.

8. Pot eu schimba pe ceilalți dacă merg la psihoterapie? Nu – dacă merg la psihoterapie ca soțul să lase băutura sau femeile, dacă merg la psihoterapie ca fiul/fiica să învețe mai bine la școală, dacă eu merg la terapie ca mama să nu mai plaseze toată responsabilitatea asupra mea, atunci voi eșua. Totuși voi putea găsi puterea interioară pentru a hotărî ce fac în privința alcoolismului soțului, voi putea accepta succesele și insuccesele copilului mai ușor. Voi reuși să spun despre propriile granițe și le voi apăra, fără să mă simt vinovată și astfel voi reuși să refuz să-mi asum responsabilități străine. Totuși aceste rezultate le voi atinge doar dacă eu îmi asum responsabilitatea asupra a ceea ce simt și asupra propriilor filtre și reacții.

9. Este neapărat necesar să revenim la copilărie și la supărările pe părinți? Nu, nu este neapărat. Multe dintre șabloanele din prezent vin din trecut, totuși ele se manifestă și ne încurcă acum, în viața noastră actuală. Este în primul rând necesar să înțelegem ce anume facem în continuare ca să ne complicăm viața, cum menținem vechi modele. A compara cu un moment din trecut este necesar pentru a vedea de ce atunci a funcționat acea strategie și de ce acum, în acest context nu mai are sens și nu mai funcționează. A explica ce s-a întâmplat are doar o parte din efectul pe care ni-l dorim. După ce înțelegem, este necesar să avem o altă experiență, care ne va arăta și o altă perspectivă asupra lucrurilor.

Este dificil să găsim toate răspunsurile despre psihoterapie în articole, sunt fenomene atât de diverse și noi în cabinet încât nu avem cum să ne pregătim pe deplin pentru a le întâmpina. Ca și atunci când începem un curs de limbi străine – nu vom ști îndeajuns despre ce este vorba până nu vom încerca.

Dacă există și alte întrebări care vă frământă, voi răspunde cu drag la ele.

Să vă fie cu folos!

Vera Budan

Psiholog Clinician licențiat în psihologie, master în psihologie clinică. Psihoterapeut în formare, NLP Practitioner, NLP Master, Master în Comunicare Hipnotică. Autoarea cărții "Calea Feminității".