Divorțul și copiii0

Copiii și divorțul — un subiect foarte dureros. Da, așa se poate întâmpla în viața a doi adulți, vine momentul și ei iau decizia să se despartă. Dar când decideți să vă despărțiți, întotdeauna sau de cele mai multe ori, la mijloc este o supărare, durere, niște pretenții. Aș vrea foarte mult să vorbesc despre locul pe care îl ocupă în această situație/istorie copilul.

Cu toți cunoaștem că potrivit legislației noastre, mama are mai multe drepturi să se afle cu copilul și, respectiv, mai multă influență asupra copilului are mama. Mai ales dacă copilul e mic, de cele mai multe ori se întâmplă copilul să fie implicat în istoria adulților. Ce semne vorbesc despre faptul că ați atras copilul în istoria dv. adultă? Atunci când sună asemenea fraze, precum — "tata ne-a abandonat". Pe noi — el nu va abandonat pe voi, el a plecat de la partenera sa. Ori ”Tata u are nevoie de noi”, ”el nu ne iubește”. În acel moment în care, de fapt, groaznica durere interioară pe care o aveți dv. o transmiteți copillui. Dar el e mic, începe să gândească că el a greșit undeva. Dv. insuflați copilului ideea că el trebuie să fie vinovat de faptul că tata a decis să vă părăsească.

Respetiv,atunci când data viitoare veți spune "tata nu ne iubește" sau "tata ne-a abandonat" gândiți-vă ce faceți în acel moment cu copilul. La fel se produce acel fenomen numit manipularea copilului. Vrei să faci maximal de dureros, mai ales în prima perioadă, acel interval de timp încă scurt, se manifestă durerea, supărarea și furia. Dar cum îi poți face rău partenerului, dacă el își iubește foarte mult copilul? Îi puteți limita comunicarea cu copilului, să-i faceți la maxim de insuportabilă modalitatea sau rugămintea lui de a se întâlni cu copilul. Poate el are altă femeie sau el e rău?

Acum vreau să vă spun următoarele, copilul nu are percepția de tată rău sau mamă rea. Vă voi explica de ce ... Atunci când apare copilul pe lume, în acest proces iau parte ambii părinți. Copilul 50% constă din mama, iar 50% din tata. Atunci când spunei că mama e rea, mama nu mă iubește, tata ne-a abandonat — îi transmiteți copilului mesajul: dragul meu copi, 50% din tine nu e demn de supraviețuire. Apoi copilul crește și începe să lupte cu anumite complexe. El nu acceptă în sine o anumită jumătate, de sex feminin sau masculin.

În acest moment, în care îl faceți pe copil să fie contra unui dintre părinți, a tatălui sau a mamei, gândiți-vă ce faceți în acel moment cu copilul. Eu înțeleg, da acum să vă doarem da vreți să vă realizați furia, dar oare e cazul pentru aceasta să vă omorâți copilul?

Nu implicați copilul în viața dv. de adulți. Cum să explicați corect copilului ce s-a întâmplat între voi? În funcție de vârsta copilului, dar mesajul ar trebui să fie următorul: dragul meu fiu, draga mea fiică, așa s-a întâmplat, între adulți se poate întâmpla, am încetat reciproc să ne iubim cu mama sau cu tata. Dar am păstrat o relație de prietenie. Aceasta nu semnifică că tu deja nu vei mai avea tată sau mamă. Tata continue să te iubească și mamate iubește foarte mult. Poți petrece atâta timp cât îți dorești cu tata sau cu mama. Oferiți copilului posibilitatea de a simți că are drept la alegere, creați-i percepția — el nu poartă nicio vină în istoria voastră. Iar atunci când îl implicați în istoria dv., nu cunoașteți cum va trăi în continuare copilul dv.

Nu faceți acest lucru dacă vă iubiți. Iar eu știu cât de mult îi iubiți. Vă doresc dragoste și armonie.

Natalia Melehina

Coordonatorul proiectului Familia.md.
Psiholog-expert în psihologia relațiilor.