Pediatrul Tatiana Clișcovscaia: toate secretele imunității4

Pentru început, haideți să explicăm câteva concepte. Există imunitate primară, înnăscută, la care trebuie să lucrați până la nașterea copilului și, imunitate secundară, dobândită, care se formează pe tot parcursul vieții. Dacă mama se va vaccina pe parcusul sarcinii sau până la concepere de bolile virale (gripă, pneumococ, rotavirus), copilul va avea anticorpi adiționali, iar riscul infectăriii cu aceste boli după nașterea va fi redus.

Nu! A fi bolnav și a te vaccina sunt două lucruri diferite. Vaccinul conține microbi mai slabiți și în cantități mai mici. După părerea mea, vaccinul obligatoriu până la naștere este cel împotriva rubeolei, or această boala duce la nașterea copiilor cu malformații.

În timpul sarcinii trebuie să vă protejați sănătatea, deoarece există microbi și viruși ai căror acțiune asupra fătului n-a fost încă studiată. Iar impactul, chiar și a celor mai inofensivi viruși asupra fătului în perioadele critice de dezvoltare, este suficient pentru a afecta starea acestuia.

Dar, dacă mamă până la sarcină a suferit de anumite boli virale, ea are anticorpi pentru aceste boli, iar copilul primind acești anticorpi în uter, nu va suferi de asemenea afecțiuni în viitorul apropiat.

Atunci când se naște, copilul este steril făță de imunitatea secundară, el are doar imunitate primară. Fiecare contact cu un nou virus/microb determină organismul copilului să producă iminutate (secundară). Din acest motiv, practica din ultimii ani, de a pune copilul în primele ore după naștere pe burta mamei, la pieptul mamei, este corectă. Astfel primii microbi care colonizează pielea și membranele mucoasei copilului sunt ai mamei, dar bebelușului îi este mai ușor să lupte cu acestea, deoarece este deja familiarizat cu ele. În acest fel, ciocnirea cu lumea exterioară, plină de viruși și microbi este mai lejeră, mai puțin agresivă.

Pe vremuri, când lăuzele erau ținute câte 7 zile în spital, iar mamelor li se aduceau copiii abia în a 3-a zi după naștere, erau mult mai multe infectări, bebelușii se îmbolnăveau mai des: mediul steril din spital dădea naștere la infecții mai agresive decât ale "mamei". Spre exemplu, staphylococcus aureus, virus ce trăiește în mediul spitalicesc, care a trecut prin diferite proceduri antiseptice, pentru a supraviețui, s-a transformat într-un virus destul de puternic, iar antibioticele cu greu îi fac față. Pe pielea mamei, de asemenea, sunt spori ai acestui virus, dar micuțul are formați deja anticorpi la aceștia și datorită acestui fapt le este mai ușor să lupte cu ei.

În popor și în religie circulă o regulă nescrisă — femeia care a născut, 45 de zile nu trebuie să iasă din casă, să comunice cu rudele, să meargă la fântână etc. Această superstiție are o explicație științifică — în această perioadă copilul trebuie să preia toată gama de bacterii de la mamă, tată și alți membri ai familiei, să formeze imunitate la acestia și doar după ce va obține toate forțele necesare să iasă în lumea largă. Iar, dacă mama în primele luni va contacta cu multă lume, va ieși din casă, există riscul de a infecta copilul cu infecții prea puternice.

La 3-4 luni, copilul pierde o anumită parte a imunității primare, care mai este numită imunitate pasivă (copilul n-a fost bolnav, dar posedă anticorpi). În acest caz, vin în ajutor vaccinurile, care la noi, precum în toată lumea, trebuie administrate în conformitate cu un anumit program.

Următoarea peridoadă de pericol este atunci când micuțul începe să se târască, când mânuțele sale nu sunt permanent curate. La această etapă pot fi 2 extreme. Prima — sterilitatea, atunci când mama de fiecare dată aleargă să dezinfecteze mânuțele copilul cu șervețele antibacteriene. Astfel, copilul nu este pregătit pentru orice tip de infecții și, mai devreme sau mai târziu (cu siguranță, la grădiniță), aceasta va nimeri în organismul micuțului, iar reacția se va asemăna cu o furtună într-o zi senină. A doua extremă — nepăsarea excesivă, spre exemplu atunci când copilului i se permite să mănâce biscuiți cu mâinile murdare. În familie trebuie să existe o regulă — înaite de mâncare mâinile neapărat se spală.

Aceste produse sunt orientate spre mamele dispuse să cadă în extremă, cât privește igiena. Bacteriile saprofite (nepatogene) întotdeauna locuiesc pe pielea nostră și ne vor însoți mereu. Pe "timp de pace" ele sunt inofensive, dar dacă regulat vor fi nimicite prin folosirea produselor antibacteriene, locul lor îl vor lua microbi mult mai agresivi care, schimbându-și învelișul își vor dezvolta o rezistență la produsele antiseptice. Astfel, orice rană la mână care , în condiții normale, putea trece pe nesimțite, se poate transforma într-o problemă gravă.

Nu-mi voi expune opinia mea, dar o informație pe care am auzit-o nu o singură dată la diferite congrese, seminare: toate aceste preparate nu au nicio eficacitate dovedită științific. Iar popularitatea lor se datorează mentalității unor mame, cărora le este mai ușor să-i dea copilului o pastilă — pentru a fi cu conștiința împăcată. 95%-96% dintre toate bolile copiilor sunt infecții virale. Dacă este îngrijit corect, dacă se află într-un microclimat corespunzător, copilul se va însănătoși și fără pastile.

În primul rând — nu neglijați vaccinurile. Fiecare stat are obligația de a avea grijă de starea de sănătate a populației și noi aveam aprobată o listă de vaccinuri obligatorii care au menirea de a proteja populația de infecțiile caracteristice regiunii noastre. În secolul trecut, nivelul îmbolnăvirilor de turberculoză în Moldova era foarte mare, acum a scăzut la minim — anume datorită vaccinului. Iar, în Germania și Italia, lumea practic nu suferă de tuberculoză, chiar dacă vaccinul nu este obligatoriu. Vaccinul contra pneumococului de asemenea, este de dorit, pentru că anume acest virus reprezintă cea mai frecventă cauză a pneumoniei. În SUA, tuturor recruților din armată li se administrează acest vaccin. Nu-i pot înțelege pe acei părinți care refuză vaccinarea — doar eficacitatea lor este dovedită atât practic, cât și științific. Își imaginează oare acești oameni ce se va întâmpla cu copilul lor dacă, Doamne ferește, atunci când se va juca în nisip micuțul își va răni mânuță, iar acolo vor fi spori de tetanos?

Și, este extrem de important să fie vaccinat copilul în timpul recomandat — dacă vaccinul este administrat copilului la 2 luni, când acesta cântărește 5 kg, îl va suporta mai ușor. Cu cât copilul este mai mare, cu atât mai mult organismul se va împotrivi, iar reacția ma fi mai dură.

A doua modalitate a de a întări imunitatea — în timpul îmbolnăvirii nu vă grăbiți să luați antipiretice. Dacă nu sunt probleme de ordin neurologic, se admite temperatura de 38, 38,5 grade. În această situație sunt două avantaje: atât virusul se simte mai rău, nu este activ, cât și anticorpii se produc, formând copilului o imunitatea mai puternică. După asemenea abordare, anul viitor în cazul unei epidemii de gripă, chiar dacă virușii s-au trasformat, copilul mai ușor va trece de boală. Două zile va tuși, va avea un pic de guturai și gata. După acest pricipiu se formează imunitatea și pentru alți viruși.

La mare, pe nisip, se irită tălpile, are loc stimularea actvității unor puncte care sunt legate de mucoasa nazală, de gât. Desigur, este un beneficiu. Plus la aceasta, aerul de mare oferă organismului doza de iod necesară, dar fară supradozare. Al treilea beneficiu — razele ultraviolete care vin în contact cu pielea copilul în formă dispersată, la umbră. Astfel, se produce vitamina D.

Unicul dezavantaj ar fi în cazul în care călătoria la mare ar implica schimbarea fusului orar, acest lucru este contraindicat bebelușilor, mai ales dacă plecarea este de scurtă durată — 5-7 zile. Adulții sunt de părerea că vor dormi, vor consuma cafea și, astfel, își vor reveni, dar pentru copii acest lucru reprezintă un adevărat stres. Având în vedere că în țările îndepărtate sunt infecții caracteristice acelor regiuni, la care copilul nu are imunitate, există riscul de a se îmbolnăvi fie la stațiunile de odihnă, fie la întoarcere acasă. Plus la toate, zborurile aeriene adaugă câteva aspecte negative, — acestea sunt nedorite în cazul copiilor care suferă de afecțiuni neurologice, tensiune intracraniană sau insuficiență cardiacă de nivelul 2-3.

Nu întotdeauan boala este cauza unei imunități slăbite. Dacă copilul tușește timp de 30 de zile, deși a luat antibiotice, aceasta ar putea fi fie alergie, fie tusă convulsivă sau chiar tuberculoză. Și, nu este neapărat tuberculuză pulmonară, ar putea fi a ganglionilor limfatici care presează căile respiratorii. Iar alergia poate fi la mai mulți stimuli: praf, polen, pene, pisici, produse alimentare.

Cauza ar putea fi și o infecție intrauterină, despre care mama nici nu bănuiește, dar a cărei purtătoare a fost pe parcursul sarcinii. În orice caz, dacă boala persistă sau se întoarce, este necesar să dați analiza de sânge, astfel veți afla adevăratul motiv. În general, mereu trebuie întâi de toate să analizați bine situația, să definiți clar diagnosticul și doar după asta să administrați un anumit tratament. Am avut în practică un caz, când mama a fost pe la mai mulți doctori cu copilul care tușea. Fiecare medic i-a prescis antibiotice diferite. De fiecare dată mergea la farmacie și cumpăra o sumedenie de preparate care nu ajutau micuțul. Iar despre tusă pe fon alergic nici nu dorea să audă.

Îmi doresc ca, atunci când vine vorba despre sănătatea copiilor, mamele să abordeze acest aspect cu mai multă responsabilitate și înțelepciune, să determine cu claritate cauzele bolii, astfel încât să existe mai puține asemenea cazuri. Să vă fie copiii sănătoși!