A fi ori a nu fi — eterna întrebare. Și cât de dificil e uneori să te hotărăști! Dar a nu lua o decizie — e la fel o decizie și aceasta de asemenea are consecințe — avertizează psihologul Vera Budan. Totodată, vorbește despre modalitatea în care poate fi depășită indecizia.
Ce te-a ajutat să ai succes?
Pot formula asta în două cuvinte: DECIZIILE BUNE.
Ce te-a ajutat să iei decizii bune?
De data asta ar fi îndeajuns un cuvânt: EXPERIENȚA.
Și cum ai ajuns la experiență?
Iarăși două cuvinte: DECIZIILE PROASTE.
Despre luarea deciziilor se poate vorbi mult, scrie mult, conceptualiza mult, dar asta nu ne-ar putea ajuta până când nu am face ceva diferit și mai conștient în proces.
Ce este importan să știm despre acest subiect?
Avem impresia că există doar decizii majore în viață, acestea sunt importante, restul fiind total neînsemnate, dar nu este chiar așa. Deciziile sunt luate în fiecare zi, de mii de ori. Dacă pornim la un drum pe care l-am decis, vor fi o sumedenie de lucruri mici de hotărât, de la momentul exact al startului (iar cât de gata suntem în acel moment depinde de multe alte cotituri anterioare mici și neoboservate), până la oamenii cu care ne însoțim sau dacă dorim să parcurgem singuri drumul.
Nu este ca și cum aș nimeri întâmplător la etapa vieții mele cu totul ce se întâmplă acum și nu „m-am adus singur cumva aici”, prin deciziile mele de până acum.
Să vă dau câteva exemple:
Vreau să divorțez și nu pot să decid 100% ce să fac în acest sens.
Întrebarile sunt – lucrurile în căsnicia mea s-au rostogolit până aici de la sine? Am fost oare conștient/ă de fiecare dată când după ceartă nu discutam/nu aduceam (poate de frica de a nu-l/o pierde) în discuție? Din ce motiv am închis ochii la anumite lucruri? Ce decizii mici am luat în fiecare zi pentru a ajunge aici?
Vreau să plec de la jobul meu de acum și totuși mi-e teamă că nu voi reuși să-mi găsesc altul mai bun. Ar trebui să ne întrebăm – Ce decizii mici au dus la faptul că a ajuns să nu-mi placă locul meu de muncă? Oare am evitat să spun șefului ce cred ca să nu „mă ia la ochi”? Oare am decis să nu mă decid în privința aplicării pentru o funcție mai înaltă? Oare decid să conteze mai mult pentru mine ce cred alții despre performanțele mele și astfel m-am pierdut și nu mai știu cine sunt?
În urma fiecărei hotărâri există consecințe, plăcute și mai puțin plăcute. Dacă trec strada neregulamentar, posibil că voi avea satisfacția că sunt abil/ă și atent/ă, totuși, va fi o stare de anxietate mărită între timp, iar dacă se repetă mai des... poate să-mi obosească sistemul după o perioadă.
Dacă aleg să stau mai mult în pat dimineața, voi simți o plăcere în acea moțăială, dar există consecințele unei confuzii și frustrări ridicate când nu voi reuși, iar decizia de a ieși fără a analiza foarte bine dacă am luat/făcut totul, la fel poate aduce niște consecințe.
În fiecare moment am în subconștient o sumedenie de filme din trecutul meu, care seamănă cu situația de acum, ele sunt analizate pentru a vedea cum a ieșit de fiecare dată și care ar putea fi urmarea fiecărei alegeri făcute acum. Ar fi straniu să credem că suntem foarte conștienți de procesele decizionale.
Dacă mi-e frică de anumite variante, este pentru că, există experiențe neplăcute legate cu anumite consecințe, fie ele și de termen scurt. Cu cât acelea vor fi mai frustrante, cu atât ne va fi mai dificil să mergem în acea direcție. Degeaba am hotărât eu că, de mâine fac sport, dacă știu în profunzimea mea că este dificil la început, că voi cheltui niște bani pentru sală și/sau echipament, că și așa dorm puțin și chiar aș avea nevoie de odihnă mai multă, că va trebui să renunț la un anumit regim alimentar care... îmi aduce plăcere de moment. De foarte multe ori ne sperie foarte mult necunoscutul și... starea pe care știe creierul meu că am simțit-o când eram pierduți și confuzi. Dacă am ști că ne descurcăm de minune, dacă am avea în experiență (și ne-am focusa pe ele) consecințele plăcute, ne-ar fi mult mai ușor în acest sens.
Cum luăm decizii bune?
Este dificil să hotărâm atunci când există un conflict de nevoi sau valori personale, de aceea, este foarte important să fim conștienți de ce anume pierdem și ce câștigăm în fiecare variantă pe care o avem. Nu există decizii 100% bune și nici 100% rele, avem de pierdut și de câștigat în fiecare, varianta ideală este o iluzie. Aici ar fi potrivit să ne asumăm că ceea la ce vom renunța, nu este mai important (pentru noi) decât ceea ce păstrăm.
Frica de a lua decizii vine din frica de a greși. Am fost învățați că dacă greșim este ceva în neregulă cu noi și alegem să nu alegem nimic. Este ca și cum, dacă nu fac nimic nu am cum să greșesc și sunt paralizat în această stare. Totuși, îmi asum ce se poate întâmpla în acest caz – când nu hotărăsc să merg în vreo direcție.
La fel dificile ni se par hotărârile care par să fie între propriile interese și ale celor din jur, care se așteaptă la anumite lucruri de la noi, față de care, ne-am asumat niște responsabilități. Întrebările ar fi aici:
- Este importantă această relație pentru mine?
- Pot eu cu adevărat să aduc fericirea cuiva prin sacrificarea propriilor nevoi?
- Este echitabilă această relație în general?
- Cum mă voi simți după ce iau decizia în favoarea mea, cum mă voi simți dacă iau decizia în favoarea acelei/acelor persoane? Le-ar/I-ar păsa ce simt în acest sens?
Frica de a fi respinși ne face uneori să luăm hotărâri împotriva noastră, dar există riscul să nu fim mai acceptați pentru serviabilitatea noastră excesivă. Dacă există această frică, ar fi bine să explorăm până unde ne poate duce ea și dacă nu cumva renunțăm la noi și astfel ne trădăm pe noi înșine.
Primul pas ar fi să fim mai prezenți când hotărâm să amânăm, să ne întrebăm de ce ne este frică de fapt, să acceptăm că ne este frică și să fim blânzi cu noi. Dacă de multe ori, am fost grăbiți de ceilalți, să decidem, amânarea poate fi și un semn de protest din partea noastră față de această grabă.
- Există oameni care iau hotărâri foarte rapid și promt (la emoții) și regretă mai apoi;
- Există oameni care sunt mereu nehotărâți și amână să decidă ceva, iar apoi regretă că au pierdut oportunități;
- Există oameni care, deși nu iau doar decizii bune, (se) aceptă și merg mai departe, fiind conștienți de faptul că nu pot fi perfecți.
Experiența noastră și ce a urmat după deciziile din trecut, dar și cum am interpretat aceste lucruri, vor forma un stil în acest sens.
Când dorim să luăm decizii fără frică, ar fi bine să ținem minte că acesta este un proces care poate dura (pentru că a fost imprintat foarte adânc și nu poate fi „tratat” în câteva minute); ar fi bine să fim conștienți de fricile noastre și... ar fi bine să ne asumăm, conștient consecințele oricărei decizii, a nu ne asuma este și asta o decizie... iar mai apoi, ne vom asuma de nevoie consecințele pe termen lung.
Să vă fie cu folos!
Alte articole tematice: Rețeta fericirii în cuplu (oare există?), Cum ne recunoaștem visele adevărate? Și de ce uneori încetăm să mai dorim ceva
Vera Budan
Psiholog Clinician licențiat în psihologie, master în psihologie clinică. Psihoterapeut în formare, NLP Practitioner, NLP Master, Master în Comunicare Hipnotică. Autoarea cărții "Calea Feminității".
×
Hai să fim prieteni
Aflați tot ce e mai important și util pentru familie: urmăriți foto reportaje, citiți articole cu specialiști autoritari, interviuri și recomandări ale mamelor cu experiență, treceri în revistă ale celor mai bune locuri și celor mai semnificative evenimente.
Alăturați-vă!
Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text
.