Conflictele dintre frați și surori. Cum împăcăm copiii? în Moldova

Într-o familie, conflictele și certurile dintre copii reprezintă un fenomen destul de obișnuit. Și se mai și întâmplă ca părinții să prefere să preia poziția de neimplicare. Cu toate acestea, tot mai mulți părinți se întreabă cum să se comporte în timpul certelor dintre copii? Să ia rolul de forțe de menținere a păcii și să-i ajute pe copii să se clarifice în situația de conflict sau să ofere copiilor posibilitatea de a se clarifica singuri.

Este important să țineți minte că anume mama și tata învață copiii o mulțime de abilități importante. Abilitatea de comunicare constructivă – este una din cele mai semnificative abilități sociale, necesară copilului în viață. Fără aceasta, copiilor le este destul de complicat să construiască relații de calitate cu oamenii. Anume din acest motiv în timpul conflictului dintre copii, părinții trebuie (măcar la început) să se prezinte în rol de diplomați, învățând copiii modalități de soluționare a litigiilor.

Ce factori creează situații de conflict și conduc spre ”înfierbântarea spiritelor”? Evident că este vorba de ciocnirea intereselor copiilor. Copiii sunt destul de egocentrici. Lor le este greu să înțeleagă poziția altui copil sau adult. Remarcăm că în asemenea situații satisfacerea dorințelor unei părți semnifică încălcarea intereselor celeilalte și provoacă sentimente negative puternice: iritabilitate, supărare, furie.

Când între copii încep neînțelegerile, unii părinți nu văd altă ieșire din situație decât să-i pedepsească pe ambii. Pe când alții, consideră că întotdeauna trebuie să cedeze în favoarea celui mai mic copil. În acest fel, ei formează la copii antipatie unul față de altul, concurență și, drept rezultat, comportament agresiv, de conflict.

Atunci care este modalitatea sigură de soluționare a conflictelor?

Se pare că este posibil de a conduce situația în așa fel încât nicio parte să nu piardă. Mai mult decât atât, se poate spune că ambele părți vor avea de câștigat. Să analizăm această modalitate mai detaliat.

Metoda ascultării active

Metoda în sine presupune câțiva pași secvențiali sau etape.

Clarificarea conflictului.
Colectarea propunerilor.
Aprecierea propunerilor și alegerea celei mai potrivite.
Detalierea soluției.
Punerea în aplicare a soluției, verificarea.

1. Primul pas: clarificarea situației de conflict.

Mai întâi părintele va asculta pe rând fiecare copil. Concretizează în ce constă problema acestuia, anume: ce vrea sau nu vrea, ce-i trebuie sau ce este important pentru el, ce îl complică etc. Acest lucru se face prin ascultare activă, adică neapărat să vă exprimați dorința, necesitățile sau dificultatea fiecărui copil. După aceasta el vorbește despre dorința sau problema sa.

2. Pasul doi: colectarea propunerilor

Această etapă începe cu întrebarea: ”Ce ne facem?”, ”Ce să inventăm?” sau ”Cum să procedăm?”. După aceasta trebuie neapărat să așteptați, să oferiți copiilor posibilitatea de a propune o soluție (sau mai multe), și doar după să propuneți propriile variante. Cu toate acestea, nicio una, nici chiar cea mai nepotrivită soluție, în viziunea dvs. nu trebuie respinsă pe loc. Inițial toate problemele se adună într-un ”coș”. Dacă sunt multe propuneri, acestea pot fi notate pe o hârtie.

3. Pasul trei: aprecierea propunerilor și alegerea celei mai potrivite.

La această etapă are loc discutarea în comun a propunerilor. ”Părțile” deja cunosc interesele unul altuia și pașii precedenți ajută la crearea atmosferei de respect reciproc.

4. Pasul patru: Detalierea deciziei luate.

Să presupunem că s-a decis: când copilul mai mic ia cartea de la copilul mai mare, cartea pe care acesta ar putea să o rupă (din cauza vârstei) sau jucăria – atunci cel mare nu i-o ia și nu strigă. Ci îi sustrage atenția prin joacă și fără ca cel mic să observe, pune obiectul său valoros în dulăpior.

Însă, o singură soluție este puțin. Trebuie să vă învățați copiii să se joace împreună.

5. Pasul cinci: îndeplinirea soluției, verificarea.

Ar fi bine să o notați pe o foiță și să o atârnați pe perete (vedeți pasul patru).

În concluzie, voi menționa că această metodă nu va lăsa pe nimeni cu sentimentul de pierdere. Dimpotrivă, acesta învață copiii să colaboreze. Să găsească căile constructive de soluționare a situațiilor de conflict chiar de la începutul acestora. Și astfel, într-un final, câștigă toți.

Anna Crasilnicova

Psiholog pentru copii, mama a doi copii minunați, soție iubitoare. Este pasionată de inventarea poveștilor terapeutice pentru fiul său. Îi place să gătească dulciuri sănătoase și delicioase pentru copii.

Parteneri noi