Copilul este plin de entuziasm, el e cuprins de dorința de a descoperi și de a cerceta această lume, este curios și dornic de a experimenta. Oare poate un copil, ademenit de joacă, de cunoașterea mediului, să se gândească concomitent că nu are voie să-și murdărească șorții, mâinile, și în general, că trebuie să meargă cu acuratețe, la fel ca în muzeu? NU.
Cineva mă va contrazice, doar sunt asemenea copii... Sunt, dar cu o singură condiție: frica de a se murdări, frica de a fi certat, pedepsit, le blochează toată curiozitatea, toată dorința de a studia și cerceta această uriașă lume din jur.
Atunci când sunteți alarmat sau vă este frică de ceva, mai aveți energie să mai faceți ceva, să studiați, să vă dezvoltați? Puțin probabil. Iar copilul mai mult decât atât! Copilul poate deveni corect, comod, însă doar cu prețul dezvoltării. Oare se merită?
Și răspundeți cinstit: Oare copilul se murdărește intenționat, în ciuda cuiva?
Oare merită din cauza unor șorți murdari să înrăutățiți relația cu copilul și să vă pierdeți nervii?
Doar, de fapt, îmbrăcămintea murdară și crearea condițiilor pentru dezvoltare - nici pe departe nu este responsabilitatea copilului.
Și de cele mai multe ori, acei părinți care își ceartă permanent copiii, la rândul lor în copilărie au avut aceeași experiență. Și anume acele cuvinte care cândva v-au rănit pe dvs., acum în mod automat, le repetați și dvs.
În plus, rareori un copil se poate murdări pe stradă, astfel încât detergentul obișnuit și o mașină de spălat să nu poată face față.
Însă dacă, totuși, vă este greu să vedeți o haină murdară. E ceva normal. Eu înțeleg. Poate, în acest caz, să alegeți îmbrăcămintea pe care e voie să o murdărească? Iar în geantă să luați hăinuțe ”festive”.
Dacă nu în copilărie, atunci când?
Amintiți-vă că creierul unui preșcolar nu s-a maturizat încă pentru a ține concomitent în cap mai multe emoții, gânduri și impulsuri. Un copil pasionat de joacă sau de alte activități, pur și simplu nu este în stare să-și amintească altceva, în special dacă se referă la îmbrăcăminte. Aceasta este fiziologia, natura!
Da, există situații când te afli într-un loc decent, iar copilul fuge acolo unde este murdar. Dar, în acest caz, pur și simplu gândiți-vă ce a-ți putea face, pentru a evita o asemenea situație? Cum ați putea să-i sustrageți atenția copilului, în mod liniștit, amiabil, fiind conștientă de faptul că el nu face aceasta cu rea intenție, nu pentru că e rău și needucat, ci din motiv că creierul lui încă nu e capabil să se cufunde în joc și, în același timp, să țină minte despre tot ce ”trebuie” și tot ce ”e corect” minimum până la 5-7 ani. Ori una, ori alta.
Un alt moment. Amintiți-vă cum erați dvs în copilărie. Amintiți-vă de acel spirit de aventură, de studiere a lumii din jur.
Povestiți cum reacționau părinții dvs la faptul că v-ați murdărit? Ce cuvinte spuneau ei? Ce simțeați atunci dvs? Ați simțit amărăciune sau nedreptate? Posibil tot din interiorul dvs era comprimat din cauza strigătelor și a supărării? Faceți o pauză și simțiți acea stare.
Iar acum gândiți-vă, ce cuvinte ați fi vrut să auziți în acel moment de la părinți? Rețineți-le.
Revenind la întrebarea din titlu. Sper, că deja cunoașteți răspunsul: copilul va învăța să fie mai atent, atunci când va mai crește.
Natalia Shosheva
Psiholog clinic, perinatal și pentru copii. Mamă a doi copii. Îmi ridic gradul de calificare la Neufeld Institute (Canada). Susținătoare a psihologiei dezvoltării, teoriei atașamentului și abordărilor umane în educația copiilor. Lucrez cu: diferite probleme în relația copil-părinte; emoțiile, sentimentele, grijile părintești; agresivitatea (la copii și adulți), infertilitatea psihologică.
×
Hai să fim prieteni
Aflați tot ce e mai important și util pentru familie: urmăriți foto reportaje, citiți articole cu specialiști autoritari, interviuri și recomandări ale mamelor cu experiență, treceri în revistă ale celor mai bune locuri și celor mai semnificative evenimente.
Alăturați-vă!
Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text
.