Copilul irascibil, emoțional. Sfaturile psihologului în Moldova

Copilul irascibil, exploziv poate aduce mari bătăi de cap celor din jur. La orice problemă cât de mică — strigăt, lacrimi, proteste. Dar așa e felul lui de a fi — atât el, cât dv. aveți de trăit cu aceasta. Din acest motiv, ar fi bine să învățați să reacționați corect la emoții și să învățați același lucru micuțul. Cum — explică psihologul Irina Dvornina.

Emoția — un tip de procese psihice sau o condiție umană, care se manifestă prin experimentarea unor situații sau fenomene semnificative. Acestea mereu se manifestă în corpul omului, sunt strâns legate cu imunitatea și bolile noastre. Atunci când avem o emoție, se modifică activitatea creierului, funcționarea sistemului circulator și respirator. Se schimbă comportamentul omului, percepția celor întâmplate, gândirea și, în unele cazuri, chiar au loc tulburări psihice. Dacă omul nu-și poate exprima emoția din anumite motive – e mare probabilitatea producerii tulburărilor psihosomatice.

Trăsăturile noastre emoționale sunt determinate de experiențele noastre în societate – mai ales pentru sugari și copii. Emotivitatea influențează nu doar trăsăturile personale și dezvoltarea socială a copilului, ci are efect și asupra dezvoltării intelectuale a acestuia.

Nivelul toxic al emoției — emoția care le eclipsează pe toate celelalte, care are foarte multă energie fără a avea posibilitatea de a se descărca și o stare de intoleranță a acestei emoții.

Atunci când copiii se ciocnesc de o cantitate mare de emoții, pe care ei nu le cunosc, nu știu cum să le depășească, ei inconștient se comportă mai agresiv, pot fi irascibili sau capricioși.

Copiii trebuie învățați să simtă. Atunci când copilul învață să vorbească, îi arătăm tot ce-l înconjoară, și îi povestim cum e acel obiect. "Aceasta este o pisicuță. Ea zice miau”, "Aceasta e o piatră. Ea e tare” etc. Exact așa trebuie să vorbim copiilor despre sentimentele pe care le au într-un moment sau altul, iar să începem acest lucru trebuie încă atunci când credem că ei nu înțeleg nimic. Emoțiile trebuie denumite, explicate, cum se simt, ce le producem. A vorbi ceva ce copilul simte — e normal. "Mama se bucură", "tata s-a întristat", "tu ești bucuros/îți este trist/te superi …".

Evident, în mod ideal, adulții trebuie să fie un exemplu în acest plan. Mai întâi să învețe să-și identifice corect emoțiile și sentimentele, apoi să-și ajute și copilul să le urmărească. În realitate înțelegem că puțini dintre adulții de astăzi sunt capabili să facă acest lucru și se înțelege pe sine și propriile simțiri. Dar, în schimb, acum vă puteți dezvolta sfera emoțională împreună cu copiii.

E important să nu dăm note emoțiilor. Nu trebuie să le catalogăm drept "bune" sau "rele", pur și simplu recunoașteți existența acestei emoții la moment și nu vă exprimați atitudinea față de aceasta.

La început acest lucru nu e atât de simplu. Dar e cel mai oportun moment atât dv. să vă permiteți să înțelegeți, cât și copiii să se obișnuiască cu faptul că orice emoție e bună. Atunci când începem să ne colorăm emoțiile în bune sau rele, copiii le percep la propria persoană, adică dacă "am o emoție rea, atunci eu sunt — rău". Este un moment periculos. Emoțiile percepute negativ nimeresc în șirul celor interzise, negative. În afară de faptul că copilul trăiește un conflict interior, certându-se pe sine, fiind supărat pe sine, asemenea emoții nu dispar de la sine. Acestea adesea ” se stabilesc” undeva în corpul nostru și se somatizează.

De cele mai multe ori, din rândul emoțiilor nedorite face parte agresiunea, irascibilitatea, frica. Și "atipice" pentru sexul copilului = gingășia și grijulia la băieți, determinarea pentru fetițe.

Pentru ca copiii să-și exprime emoțiile ecologic, ei trebuie să le cunoască, să le înțeleagă, și să le accepte faptul că a avea emoții în general — e ceva normal.

De asemenea citiți:

Lacrimile copilului. Cum reacționăm corect, astfel încât să ajutăm copilul să crească o personalitate rezistentă psihologic?

Denumiți emoțiile. Zilnic vorbiți copilului nu doar despre ceea ce gândiți dv., dar și despre ceea ce simțiți, verbalizați-vă emoțiile personale, emoțiile celor din jur, explicați-i emoțiile pe care le simte el. Discutați despre emoțiile eroilor din povești și desene animate.

"Tata se bucură", "bunica își dace griji" etc.

Interesați-vă de partea emoțională a zilei precedente:

"Ce momente amuzante ați avut astăzi/ triste/confuze?"

Veți observa repede că pentru copilul dv. devine mai simplu să găsească cuvintele potrivite pentru exprimarea emoțiilor sale, el înțelege mai bine starea dv., dar și dv. vă veți înțelege mai bine.

Discutați cu copilul. Descrieți detaliat ce se întâmplă cu copilul la momentul de față. ”Eu văd că îți arunci jucăriile, pentru că nu ești mulțumit de faptul că eu plec. Probabil ești supărat. Nu-ți plac despărțirile. Dar eu într-adevăr mă întorc curând”. (în asemenea cazuri, va fi perfect dacă veți indica timpul revenirii într-un limbaj clar pentru copil). Credeți-mă, copilul are suficientă atenție pentru a auzi totul.

Exprimați-vă fizic emoțiile. Alegeți o formă acceptabilă pentru exprimarea emoțiilor. În această situație vă sunt de folos întrebările de tipul "arată-mi cât de mult de superi". Supărarea poate fi exprimată prin tropăitul puternic din picioare, agresiunea — prin a urla ca un leu etc. Există o mulțime de tehnici și trucuri utile pentru aceasta.

Dezvoltând încă din copilărie latura emoțională, copilul devine mai sensibil față de sine însuși. Se înțelege mai bine pe sine însuși, simte oamenii din jur, evită o mulțime de probleme de comportament, sau le soluționează mai ușor și mai rapid.

De asemenea citiți: Când sunt prea multe lacrimi. Despre ce plânge copilul?

Irina Dvornina

Psiholog. Oferă consultații individuale și în grup. Lucrează cu copiii, adolescenții și părinții acestora. Specialist în temele ce se referă la relație și dificultățile corespunzătoare cu partenerul, familia, părinții. Abordează temele ce țin de pierderile perinatale, infertilității psihologice .