Crize de isterie la copii: despre ce vorbește copilul? în Moldova

Crize de isterie la copii — acestea, probabil, reprezintă momentele cele mai neplăcute din viața de părinte. Majoritatea adulților consideră că există doar două modalități efective de a reacționa la stările de isterie — de a ignora copilul sau de a striga și de a-l liniști. Totuși, ar trebui să vă învățați să faceți diferență între crizele de isterie la copii și capricii — doar reacția la acestea ar trebui să fie diferită.

Capricii și isterie, cum facem diferența?

Este important să înțelegeți în ce constă diferența principială dintre capricii și isterie.

Copilul face capricii intenționat, adică conștient, pentru a obține ceea ce-și dorește la moment. Capriciile pot fi însoțite nu doar de scâncete, dar, la fel ca și crizele de isterie, plâns, țipete, baterea din picioare, aruncarea obiectelor din jur. Copilul încetează să mai facă capricii imediat ce obține ceea ce dorește.

Isteriile, de regulă, sunt neintenționate, copilul nu le conștientizează. Micuțul nu poate face față emoțiilor. Isteria este însoțită de plâns puternic, țipete, baterea cu capul de podea, lovirea cu pumnii în diferite suprafețe, zgârierea feței. În cazurile mai grave, pot apărea spasme involuntare, așa numita "punte isterică", atunci când copilul își arcuiește spatele.

Isteria la copii reprezintă reacția emoțională puternică, susținută de iritabilitate, agresivitate, disperare. În timpul isteriei, copilul nu este capabil să se controleze pe sine, din acest motiv ar putea lovi părinții, mușca, zgâria. O caracteristică a crizelor de isterie la copii este faptul că aceasta apare ca răspuns la o supărare sau epuizare și oboseală, și se intensifică atunci când apare atenția celor din jur, dar pot imediat înceta după ce persoanele din jur nu-l mai iau în seamă.

Cauzele isteriei la copii?

Cauzele pot fi diferite. Copiii au propriile nevoi și dorințe, pe care părinții, frecvent, nu le iau în considerare. Dacă copilul nu obține ceea ce își dorește, atunci devine iritat și răutăcios. Isteria apare atunci când interesele copilului și cele ale părinților se ciocnesc cap în cap.

Există situații tipice, care generează crize de isterie și scandal în familie. Atunci când copilul:

s-a epuizat și a obosit;
îi este somn;
nu-și poate exprima prin cuvinte emoțiile și dorințele;
ceva nu merge în timpul jocului;
nu primește de la părinți ceea ce își dorește;
este sustras de la o activitate interesantă;
vrea să atragă atenția adulților.

Cum evităm crizele de isterie?

Copilul învață să-și coordoneze conduita și emoțiile. Dar uneori, el pierde stăpânirea de sine, ceea ce poate conduce spre isterie. Urmărind acțiunile micuțului, străduiți-vă să înțelegeți ce stări ale copilului pot prevesti isteria. Ar putea fi buzele strânse, respirația șuierătoare, scâncetul ușor. Dacă ați observat anumite semne, încercați să sustrageți atenția copilului cu ceva interesant. Propuneți-i o altă jucărie, carte, mergeți în altă odaie, arătați-i ce se întâmplă afară. Aceste trucuri pot fi efective doar atunci când isteria încă nu a erupt. Dacă situația deja este tensionată, atunci aceste metode nu vor aduce niciun rezultat.

Cum ne comportăm în timpul isteriei la copii?

De obicei, impulsul pentru începutul isteriei este un capriciu: "Vreau, dă-mi, cumpără-mi, nu vreau, pleacă …". Dacă nu v-a reușit să preveniți isteria și aceasta a început, în acest moment nu încercați să calmați copilul, să-l convingeți, certați, va fi doar un stimul pentru a continua isteria.

Nu lăsați copilul singur, aceasta l-ar putea speria. Fiți prin apropiere, în văzul copilului, încercați să păstrați calmul și încrederea în sine.

Dacă copilul face isterie pentru a obține ceea ce își dorește, nu cedați. Îndeplinind dorința copilului în timpul isteriei, veți înconjura această formă de comportament. Copilul și în continuare va folosi isteria pentru a obține tot ce dorește. Dacă măcar odată în timpul momentelor de isterie veți permite copilului să ia ceea ce este interzis de luat, fiți siguri — isteria se va repeta și nu o singură dată.

Nu recurgeți la pedepse fizice. Aceasta doar va înrăutăți starea copilului. Va rezulta că el este pedepsit pentru un lucru căruia nu-i poate face față. Ocupați-vă de propriile treburi, ignorați isteria copilului. Micuțul va înțelege că aceste crize nu-i oferă atenția dorită și nu-și va mai irosi puterile în acest mod.

Folosiți contactul tactil. Încercați să îmbrățișați strâns copilul și să-l țineți strâns câteva minute, repetați-i cât de mult îl iubiți, chiar în acele momente când este supărat, dar că vă întristați când el strigă tare și se aruncă la podea. Dar nu țineți forțat copilul în brațe, dacă el se rupe, mai bine lăsați-l pe canapea sau podea.

Nu permiteți copilului să vă conducă. Dacă aveți nevoie să ieșiți undeva, iar copilul nedorind să rămână cu tata sau bunica face isterie, calm luați-vă rămas bun de la el și ieșiți din casă. Cu cât mai mult veți lungi momentul plecării, cu atât mai mult se va prelungi criza de isterie. În asemenea situație mai corect ar fi să direcționați atenția copilului la o activitate interesantă, pentru a-l sustrage de la emoții neplăcute, legate de plecarea mamei sau a tatălui.

După ce starea de isterie s-a încheiat, nu ezitați să oferiți copilului acea mângâiere de care are nevoie. Luați-l în brațe, calmați-l. Discutați despre motivul supărării celui mic. Spuneți-i că-l iubiți foarte mult și vă place să vorbiți cu el când este liniștit. Copilul trebuie să învețe să-și exprime dorințele prin cuvinte.

Deseori, crizele de isterie și capriciile copilului sunt rezultatul comportamentului greșit al părinților. Copilului i se permite tot, el nici nu cunoaște despre existența cuvântului "nu". Sau din contra – totul i se interzice. Și atunci copilul găsește unica modalitate de a-și demonstra dreptul la libertate – protestul. Faceți o listă cu ceea ce se permite și ce este interzis și respectați-le. Copiii sunt foarte atenți și isteți. Ei înțeleg că pot cere de la mama, în cazul în care tata le-a interzis ceva. Străduiți-vă ca un părinte să nu anuleze interdicția celuilalt. Dacă mama nu a permis, înseamnă că nu e voie. Dacă tata a zis să strângă jucăriile, atunci acestea trebuie strânse.

În cazul în care capriciile și stările de isterie la copil sunt permanente, ar putea fi cauzate de anumite afecțiuni ale sistemului nervos. Dacă în timpul crizei de isterie, copilul reține respirația sau pierde cunoștința, dacă se traumează pe sine însăși sau pe cei din jur sau dacă isteriile continuă și după vârsta de 4 ani, dacă crizele de isterie sunt tot mai frecvente și din ce în ce mai agresive, sunt însoțite de dificultăți de respirație sau vomă — este necesar să mergeți la un consult la un neurolog pentru copii.

Dacă nu există probleme cât privește sănătatea copilului, atunci problema este în relațiile din familie și reacția persoanelor apropiate la comportamentul copilului. Nu permiteți copiilor să obțină ceea ce își doresc pe calea isteriei. Aveți răbdare și găsiți compromisuri. Majoritatea stărilor de isterie pot fi prevăzute, înțelegând cauza lor.

Anna Crasilnicova

Psiholog pentru copii, mama a doi copii minunați, soție iubitoare. Este pasionată de inventarea poveștilor terapeutice pentru fiul său. Îi place să gătească dulciuri sănătoase și delicioase pentru copii.