Aspectele legale ale adopţiei4

Autorităţile competente în domeniul adopţiei, conform art. 5, Legea RM nr. 99 din 28.05.2010, privind regimul juridic al adopţiei în Republica Moldova sunt: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului Chişinău. Aici se poate adresa oricine doreşte să adopte un copil.

Adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, au atins vârsta de 25 de ani şi sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani. În unele cazuri, instanţa de judecată poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă între copil şi adoptator este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz mai puţin de 16 ani. În cazul unui cuplu, unul dintre soţi trebuie să aibă împlinită vârsta de 25 de ani, iar căsătoria lor să dureze de cel puţin 3 ani până în momentul depunerii cererii de adopţie.

Nu pot adopta copii persoanele decăzute din drepturile părinteşti sau a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor şi responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copiilor. Persoane care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere a copiilor biologici; care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile părinteşti şi sunt decăzuţi din exerciţiul acestor drepturi sau copilul este luat din grija lor în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, fără decădere din drepturi; persoanele exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor; cei ce au prezentat documente sau informaţii false pentru încuviinţarea adopţiei; persoanele care au fost condamnate pentru săvârşirea unor infracţiuni intenţionate: contra vieţii şi sănătăţii persoanei, contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei, referitoare la viaţa sexuală, contra familiei şi copiilor — toţi aceştia nu au dreptul de a înfia un copil!

Da, dacă până în momentul depunerii cererii au domiciliat în republică cel puţin 3 ani.

Persoanele care doresc să adopte copii, depun cerere la autoritatea teritorială în a cărei rază îşi au domiciliul. La cerere trebuie să anexeze:

• copia de pe actul de identitate;
• copia de pe certificatul de naştere;
• copia de pe certificatul de căsătorie, în cazul adopţiei de către un cuplu căsătorit sau copia de pe certificatul de divorţ, dacă este divorţat;
• certificatul de la locul de muncă, despre funcţia deţinută şi despre cuantumul salariului sau copia de pe declaraţia de venituri, sau un alt act similar, pentru ultimele 12 luni;
• copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul său de proprietate sau dreptul de folosinţă asupra unui spaţiu locativ;
• cazierul judiciar;
• certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.

După aceasta, autoritatea teritorială de la domiciliul persoanei ce doreşte să înfieze acest copil, evaluează corespunderea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale necesităţilor de dezvoltare a copilului, conform unui regulament aprobat de autoritatea centrală, întocmind un raport de evaluare.

În raport sunt incluse informaţii şi date privind personalitatea, starea de sănătate, situaţia economică, viaţa familială, mediul social, condiţiile de trai, aptitudinile de îngrijire şi de educare a unui copil, opinia celorlalţi membri de familie despre eventuala adopţie, motivele pentru care acestă persoană doreşte să adopte un copil şi concluzia cu privire la capacitatea de adopţie a acestei persoane.

Da, există această evidenţă. Conform lucrărilor de secretariat, orice cerere este înregistrată, însă Legea presupune potrivirea unui copil sau a copiilor cu o familie. Astfel, familiile care vor să adopte mai mulţi fraţi 2-3 copii şi de diferite vârste, inclusiv şi mai mari de 8-10 ani sau de vârstă mică cu unele probleme recuperabile de sănătate — pentru ei perioada de aşteptare va fi considerabil mică.

Dacă familia în cerere va indica, de ex: că vrea "o fetiţă de 0-3 ani, bălaie, cu ochi albaştri, sănătoasă" — specialiştii vor ţine cont de această doleanţă al adoptatorului, dar nimeni nu ştie când va apărea în evidenţă un asemenea copil, cu astfel de caracteristici şi care este termenul de aşteptare.

În lista de aşteptare sunt adoptatori care au fost potriviţi de 2-3 ori diferitor copii, însă ei la o etapă sau alta au refuzat copilul.

Din partea autorităţii teritoriale de la domiciliul copilului pentru care a fost declarat potrivit, adoptatorul, adică persoana сe doreşte să adopte acest copil, primeşte un permis de vizită. Dacă, în termen de 30 de zile din data eliberării permisului de vizită, persoana refuză să adopte acest copil, se face o menţiune în acest sens în permisul de vizită, care se semnează de adoptator. Totuşi, acestă persoană este în drept să rămână în lista adoptatorilor pentru un alt proces de potrivire.

Evaluarea şi monitorizarea familiei în perioada de preadopţie şi postadopţie este realizată de către autoritatea teritorială de la domiciliul părinţilor adoptivi — Direcţia Asistenţă Socială raională sau pentru cei din municipiul Chişinău — Direcţiile pentru protecţia drepturilor copilului din sector.

În Legea privind regimul juridic al adopţiei nr.99 din 28.05.2010, art. 46, este descris procesul "Confidenţialitatea adopţiei", din care rezumă că angajaţii din domeniu, care cunosc despre adopţie şi divulgă acest fapt, poartă răspundere juridică. Conform art. 50, cap.VII, Legea privind regimul juridic al adopţiei nr.99 din 28.05.2010, părinţii biologici ai copilului adoptat au dreptul de a depune cerere în instanţa de judecată pentru a cere nulitatea adopţiei. Dacă instanţa de judecată va constata că menţinerea adopţiei este în interesul superior al copilului, atunci instanţa poate respinge cererea privind nulitatea adopţiei.