Când unul dintre părinți este plecat la muncă peste hotare...1

Situaţia în care unul sau mai mulți copii râmân fără un părinte (indiferent dacă este vorba despre mama sau tata), într-adevar, reprezintă o problemă serioasă. Aceasta poate afecta în viitor formarea personalităţii copilului, cum va percepe el orânduirea în cadrul familiei. Ce este familia, care sunt funcţiile acesteia, care sunt priorităţile şi valorile familiei, cum trebuie să fie un familist. Răspuns la toate aceste întrebări primim în copilărie, prin exemplul propriei familii. Din această cauză, de multe ori, copiii repetă situația familială a părinților lor.

Da. Copilul vede că familia — nu mai este o uniune completă, dar nişte oameni separaţi care întreţin o legătură formală. Din start, o familie se formează pentru a naşte şi a creşte copii. Dar atunci când valorile materiale devin mai importante, decât stabilirea intimității emoționale, în subconştientul copilului se stabileşte un "program" greșit. Începe să i se pară că e foarte greu să creezi o idilă în familie, doar atât de rar a văzut aceasta în familia sa.

Problema e că în această situaţie suferă nu doar copiii, dar şi părinţii. Încep să se simtă vinovaţi în faţa copiilor, în faţa părinţilor lor, se înfurie şi se supără pe ei înşişi, dar şi pe statul pe care au fost nevoiţi să-l părăsească. Aceste emoţii negative nu aduc nici un folos, facând oamenii să devină irascibili, nervoşi. Copiii simt acest lucru. Ei înţeleg că despărţirea nu acoperă toate pierderile emoţionale şi sufleteşti, atât ale lor personale, cât și ale părinților.

Părinţii trebuie să rețină că un copil are nevoie, înainte de toate, de atenţia şi afecţiunea, dragostea şi căldura părintească.. Şi, de multe ori, copilului îi este indiferent în ce condiţii toate acestea îi sunt oferite — în sărăcie sau bogăţie. Este greu să dai anumite sfaturi copiilor, despre cum ar putea trece peste despărţirea de părinţi. Aceasta mai depide şi de vârsta copilului. Dar dacă părinţii au posibilitatea de a uni familia, ar fi bine să ia cu sine copilul.

Dacă nu este, atunci părinţii trebuie să încerce să umple acest "gol", care s-a format în viaţa copilului. Bineînțeles, părintele care a rămas acasă are o mai mare posibilitate de a-și ajuta copilul. În fiece zi, vorbiţi-i despre tata/mama care lipseşte, cum este acesta, cât de mult îl iubeşte, cum ar reacţiona la o situaţie sau alta. Cu cât e mai mic copilul, cu atât sunt mai efective aşa-numitele "metode creative". Desenaţi-l pe părintele care este plecat, compuneţi împreună istorioare despre și pentru el. Cu gândul, fiţi cu el în fiecare zi.

Pentru a nu pierde legătura cu copilul, a nu-i decepţiona aşteptările şi speranţele, părintele care este peste hotarele ţării, trebuie să manifeste un interes sporit faţă de realizările fiicei sau ale fiului. În fiecare zi, să se interezese de succesele sale cotidiene, de eşecurile acestuia, să-i ofere, la nevoie, sprijin moral şi emoţional.

La fel, în asemenea situație, este important că ambii părinţi să-şi înveţe copilul să preţuiască munca celor maturi, să-i explice cum să gestioneze banii cu înţelepciune. Copilul trebuie să înţeleagă că părinții nu obțin atât de ușor aceste resurse.

Părinţii trebuie să înţeleagă că nimeni nu este vinovat de situaţia creată. Iar căutarea vinovatului, precum şi sentimentul de supărare pe sine şi cei din preajmă — nu aduc la nimic bun. Pur şi simplu, trebuie să ţină cont de faptul că, în asemenea caz, cea mai importantă sarcină în familie — în pofida despărţirii, să rămână o familie unită pe plan emoţional şi sentimental, împreună să educe personalitatea copilului.