Despre educatorii "răi" din grădinițele din Moldova...16

În ultima perioadă de timp, o tendință specifică părinților din Republica Moldova este cea de a-i certa pe educatorii din grădinițe, dar și instituțiile preșcolare propriu-zise. Tot mai des, pe resursele online tematice, pe blog-uri, ba chiar în realitate întâlnesc persoane care povestesc despre cum și-au dat copilul la grădiniță și cât de lipsită de sensibilitate s-a dovedit a fi educatoarea, și cum micuțul a fost luat de acolo pentru a sta acasă cu mama sau cum a fost lăsat la grădiniță, dar părinții se află într-o luptă continuă cu teribilul pedagog.

Mi-a apărut și mie o deosebită dorință de a-mi exprima opinia referitor la acest subiect. Și, iertați-mă dragi colegi-părinți, dar de această dată nu sunt de partea voastră.

Nu s-a schimbat nimic

Potrivit observațiilor mele personale, educatorii din grădinițele din Moldova nici pe departe nu au devenit toți concomitent mai răi decât erau anterior. Au rămas la fel cum erau și 10, și 20, și 30 de ani în urmă. Adică — diferiți. Printre ei, la fel se întâlnesc persoane absolut nepotrivite pentru această profesie, dar, din fericire, acestea sunt în minoritate. În mare parte, în grădinițe lucrează niște femei obișnuite, sârguincioase, care iubesc copiii și care, în pofida tuturor circumstanțelor rămân fidele profesiei.

În realitate, statul nostru a creat acestor femei asemenea condiții de muncă, încât ar trebui să fii extrem de răbdător și să iubești această profesie, pentru a continua să o practici. Salariul unei educatoare — 2000-2500 de lei. A unei dădace — 700-1000 de lei. Și asta, pentru a se afla zilnic printre 25-30 de pici gălăgioși, neastâmpărați, cu obiceiuri și caractere diferite, a completa o mulțime de hârțoage-planuri birocratice, a face curățenie și a înfrumuseța încăperile și curtea grădinței, iar spre seară să asculte pretențiile părinților, care au obosit la serviciu și doresc să-și descarce nervii pe cineva.

Mulți dintre voi visează la un asemenea post de muncă? Am îndoieli.

Dar, dacă educatorii au rămas aceiași, de unde atâta nemulțumire în rândul părinților? Am câteva ipoteze în această privință.

Cauza nr. 1 De fapt, nu au dorit atât de mult...

Spre deosebire de perioada soviteică, când mama era obligată să meargă la muncă, actualmente, dacă situația financiară a familiei este relativ stabilă, mama poate sta acasă cu micuțul atât cât dorește. .

Aceasta ar putea fi așa, doar că această intenție nu este pe deplin aprobată de societate/vecine/soacre. "Eu toată viața am muncit în două locuri, iar noaptea spălam-uscam rufele..." și așa mai departe.

Și, iată tânăra noastră mamă, care destul de confortabil se simte acasă cu copilul, pentru a nu arăta ca un parazit pe corpul soțului-harnic, totuși își duce copilul la grădiniță. Dar, deoarece în sine oricum protestează contra acestui fapt, ea începe să caute (de multe ori subconștient) anumite cauze, pentru a lua cât mai repede copilul de acolo. Și, în acest caz motivul că educatoarea este "rea", administrația grădiniței este iresponsabilă, dădaca este neatentă... se dovedește a fi absolut oportun. Cine caută, mereu găsește.

Exemplu:O cunoștință de-a mea — mamă a doi gemeni concepuți prin metoda FIV. Ea a așteptat apariția acestor copii 8 ani și când s-au născut, iar ulterior au și crescut, bineînțeles ea n-a dorit să-i dea la grădiniță. Dar, pe de altă parte, se simțea incomod în fața mamei sale. Doar mama sa și-a abandonat casa-gospodăria din sat și a venit în oraș să-și ajute fiica la îngrijirea nepoților. Totuși, în oraș bătrânei îi era trist și mereu visa să se întoarcă în sat, îndată ce copiii vor merge la grădiniță. De aceea, cunoscută mea intensiv căuta copiilor o grădiniță și cu sârguință găsea anumite cusururi pentru fiecare instituție. În acest fel, așa și n-a găsit la Botanica o grădiniță "decentă". Și, evident, peste tot întâlnea educatori "răi".

Informații pentru chibzuire: Dacă nu doriți să vă dați copilul la grădiniță — poate ar trebui să n-o faceți? Nu e nimic rușinos că din lista tuturor profesiilor o alegeți pe cea de mamă. Iar gurile rele, dacă doresc, mereu găses motiv să bârfească.

Cauza nr. 2. Generație de regi

Un alt motiv ar fi că astăzi copiii sunt diferiți, crescuți ca în "seră". Noi nu-i mai alungăm afară pe la vârsta de trei anișori, cum o făceau bunicile noastre cu mătura — cu gâștele pe toloacă sau să mănânce căpșuni verzi amestecate cu noroi.

Le întocmim cu minuțiozitate meniul, le facem un regim al zilei și avem grijă de gradul de umeditate din odaie. Lipim protectoare de colțuri pe mobilier. Respectăm teoria japoneză, care spune că până la vârsta de 5 ani trebuie să educăm copilul ca pe un rege.

Este evident că unui "copil-rege" îi este dificil la grădiniță. Nu înțelege de ce educatoarea nu leșină de fericire pentru că el a mers la oală sau pentru că a desenat un cerculeț? De ce nimeni nu a convocat consiliul medical, atunci când el și-a zgârâiat genunchiul? De ce atunci când a refuzat să mânânce, în loc de un dans cu lingura și tentative de a-l convinge prin a mânca "pentru mama, pentru tata", adulții pur și simplu i-au luat farfuria din față?

Exemplu: O cunoștință de a mea care este pedagog-educator mi-a povestit un caz cum părinții unei fetițe au venit la ea cu pretenția că fiica lor vine flămândă de la grădiniță: "Oare chiar n-o puteți hrăni cu lingurița ca să fie sătulă?". "Într-adevăr, ați fi putut s-o hrăniți" — m-am gândit eu. "Fetița are 6 ani și jumătate" — a adăugat educatoarea.

Informații pentru chibzuire: Noi, părinții atât de vădit transformăm copilul într-o plantă de seră, încât acestei dorințe este cam greu să reziști. Dar pe copil îl așteaptă o întreagă viață de adult, în care nu va fi alături mama grijulie, mereu dispusă să rezolve în locul său orice problemă. Deci, poate cel puțin grădinița îl învață pe copil să fie independent, să asume responsabilitate pentru faptele proprii, să realizeze că în lume există și alte persoane care au anumite nevoi?

Cauza nr. 3. Alți părinți

De fapt, actualmente și părinții nu mai sunt la fel cum erau pe vremuri. Bunicile, mamele noastre nășteau pe la 19-22 de ani, de cele mai multe ori locuind în cămine, fiind studente și concomitent lucrând. Noi, însă, naștem mai târziu și mai rar, prin urmare ne putem permite să cheltuim pentru ei mult mai multă forță și bani. Noi alegem pentru ei tot ce este mai bun. Deși e "scump", alegem pentru cel mai bun medic obstetrician, cele mai bune centre de dezvoltare, cea mai bună încălțăminte ortopedică.

Respectiv, asemenea părinți au cerințe extrem de ridicate față de instituțiile de învățământ. Și, o simplă fată de la țară, care acum câțiva ani a absolvit colegiul cu profil pedagogic (astăzi, de cele mai multe ori, anume aceste fete acceptă să lucreze în calitate de educatori) puțin probabil că va fi acceptată de aceștia. Deși este intelegentă, politicoasă și iubește copiii cu sinceritate.

Cel mai caraghios e că noi avem față de educator cerinițe atât de înalte, dar cărora de fapt personal nu facem față. Niciodată nu vă înfuriați pe copil? Niciodată nu-i evitați dorințele, evocând că sunteți ocupați? Niciodată nu-i includeți un desen animat, doar pentru a face liniște în casă cel puțin pentru o jumătate de oră? Niciodată nu ratați o plimbare, din motiv că afară e prea frig, e timp umed și nu vreți să mergeți? Nu știu cum alții, cât mă privește, frecvent fac asemenea păcate. Și, 99% din mamele pe care le cunosc eu — la fel.

Dar, toate aceste ne sunt permise nouă, mamelor. Iar educatorii trebuie să fie de la ora 7 dimineața până la 7 seara binedispuși, cu zâmbet pe față, atenți și nu au dreptul să-și piardă puterile.

Exemplu: Eu personal frecvent sesizez faptul că aștept prea multe de la educatori. Că vor acorda copilul meu mai multă atenție decât altor. Că îl vor adormi la prânz, deși nici eu nu pot face acest lucru acasă. Că va învăța cu el o poezioară, deși cu mine el nici să le asculte nu vrea.

Informații pentru chibzuire: Activitatea de educator este de fapt foarte dificilă. Și cât de bine că sunt persoane care practică cu dragoste o asemenea profesie. Păi, să le iubim și noi, și să le protejăm nervii. Le vor fi încă atât de necesari în educarea copiilor noștri)).