"Vreau asta!". Cum exprimăm corect refuzul de a cumpăra ceva copilului? în Moldova

Copiii permanent doresc și solicită ceva — jucării, dulciuri, gadgeturi. Chiar dacă banii nu reprezintă o problemă, periodic părinții sunt nevoiți să refuze ceva odraslelor lor. Cum ar trebui să o facă corect, fără a devaloriza dorința copilului și, în același timp, de a menține contactul cu acesta — explică psihologul Irina Dvornina.

Încă nu am întâlnit niciun părinte care ar cumpăra pentru copil tot la rând și fără anumite limite. Părintele se orientează după dorințele copilului, necesitățile reale ale acestuia, posibilitățile sale financiare, suprafața apartamentului și PROPRIILE dorințe nerealizate (atunci când fiului de 1 anișor i se procură elicopter cu telecomandă, deoarece în copilărie tatălui așa și nu i-a fost cumpărată o asemenea jucărie).

Adevăratele necesități ale copilului

Oferind în dar mereu jucării copilului, gândiți-vă, cine are mai mult nevoie de aceasta? Atunci când copilul e micuț de tot, el întinde mânuța spre orice obiect, și dacă în loc de un dinozaur scump îi oferiți un vas din plastic cu ceva zuruitor în interior — îl va atrage și mai mult. Fiecare părinte va confirma faptul că pungile goale, borcănașele — lădițele — cratițele captează atenția copilului mai mult decât orice jucării la modă. În plus, atunci când copilul se joacă cu un băț, acesta devine pentru el și căluț, și sabie, și mătură. Cu alte cuvinte — are loc acel "joc liber", care și reprezintă dezvoltarea copilului, în timp ce jucăria finită ar însemna subiectul jocului, astfel limitând fantezia.

Abia pe la 4-5 ani copilul ar putea avea cereri pentru obiecte concrete — a văzut la prietenul de la grădiniță sau de pe terenul de joacă, i-a fost atrasă atenția de publicitate etc. Aproape de adolescență, solicitările devin și mai concrete, copiii înțeleg bine pentru ce și de ce își doresc anumite lucruri.

Pentru ce?

Atunci când copilul vă roagă să-i cumpărați ceva, în primul rând ar trebuie să vă clarificați împreună cu copilul pentru ce are nevoie de acest obiect.

Cel mai frecvent, se dovedește că fetița vrea zâna "Winx", pentru că Lera are deja una, mama i-a cumpărat pentru că o iubește foarte mult. Dar, de fapt, ea și-ar fi cumpărat mașinuța de pe raftul de sus. Nu toate argumentele sunt logice și legate reciproc, dar nici vârsta nu implică logică.
Insuficiența atenției din partea părinților. Este valabil pentru toate vârstele. Adolescenții au nevoie de susținerea părinților nu mai puțin, decât atunci când erau mai mici, însă acum le este tot mai greu să exprime această necesitate.
Verificarea existenței limitelor și flexibilității acestora.

Cât de surprinzător nu ar fi, limitele clar trasate sunt percepute de copii ca pe grijă din partea adulților. Lipsa restricțiilor nu oferă încredere în importanța proprie pentru părinți și a sprijinului în lumea mare.

Cum reacționăm

Atunci când copilul vă roagă să-i cumpărați ceva, dvs.:

Ascultați-l calm. Ajutați-l să-și exprime dorința: ”Ai văzut mașinuța din desenul animat preferat? Ai decis că eu trebuie să ți-o cumpăr? etc”.
Întrebați copilului pentru ce și de ce i-a apărut această necesitate (doar ai un smartphone care lucrează și care nu e vechi, la ce îți trebuie modelul acesta?). Aceasta îl va ajuta pe el însuși să înțeleagă motivele proprii. Și dvs. veți putea înțelege mai bine ce stă de fapt în spatele dorinței copilului.
Dacă dintr-un motiv sau altul veți fi nevoiți să refuzați — faceți acest lucru anume acum. Forma ar putea fi următoarea — nu am posibilitate acum să-ți cumpăr aceasta…
Acum explicați de ce — fie că este vorba de probleme financiare, fie urmăriți un scop educativ, acum nu avem timp, acasă nu avem loc sau ai deja 5 mașinuțe la fel etc.
Fiți pregătiți pentru consecutivitatea acțiunilor ce urmează după protestele demarate. E foarte important să nu vă schimbați decizia, dacă ați ales o poziție anume. Dacă era posibilitatea de a spune din start "da", la ce bun ați mai organizat aceste scene de refuz? În cazul în care nu erau motive de a refuza, dar nu vă place ideea de a cumpăra ceva, spuneți despre aceasta copilului (de fapt, îmi displace faptul că îți dorești deja a treia păpușă, dar înțeleg că pentru tine este important să o primești, deoarece …).

La fel, ați putea explica copilului că achiziția unui obiect sau a unei jucării în afara planului, la moment va avea consecințe anumite (o putem cumpăra acum, dar timp de trei luni nu vom putea procura bomboane, nu vom frecventa dansurile). Doar în cazul în care el va accepta asemenea condiție – chiar nu-i cumpărați timp de trei luni bomboane, vă rog!

A spune "nu" este important atât pentru adulți, cât și pentru copii. Copiii învață să-și înțeleagă dorințele, și să le proporționeze cu situația și posibilitățile, învață ce este compromisul, învață să vadă consecințele faptelor sale, să-și asume responsabilitatea pentru deciziile luate, învață să stabilească granițe și să nu le încalce pe cele străine. De fapt, este corect pentru ambele părți. Este important ca părinții să înțeleagă ce sunt dispuși să le permită copiilor și ce – nu, de ce și în ce situații. Ce reguli sunt în familie și cum au apărut acestea.

Cum nu e corect să procedăm

Este important ca refuzul de a cumpăra micuțului o jucărie, adolescentului — un gadget, atunci când banii nu reprezintă o problemă, să nu fie generat de o emoție "Nu, și nu se discută! Lasă-mă în pace!". Sau de faptul că mama a decis că trebuie să înceapă să educe copilul, iar acesta are deja 11 ani și până acum i se permitea tot.

Sau părinții neglijează nevoile copilului: "o nouă dorință, a văzut la cineva, îi va trece". Însă, poate copilul cu adevărat are nevoie de aceasta. Mai bine i-ar cumpăra — în lumea ar fi cu un Steve Jobs mai mult.

Sau, dimpotrivă, achizițiile se fac imediat și constant, din cauza simțului de vinovăție precum că ați putea să nu oferiți ceva copilului. De fapt, ceea ce e cu adevărat important și necesar pentru copil, dvs. cu siguranță îi cumpărați, iar el mai are nevoie și de ceea ce nu poate fi procurat – timpul petrecut împreună. În Moldova, sondajele efectuate în rândul adolescenților au arătat că acestora cel mai mult le lipsește dragostea și atenția mamei și a tatălui. Rezultate surprinzătoare …

Familia — acel loc în care copilul învață să comunice cu oamenii. Sarcina dvs. e să-l învățați să-și conștientizeze dorințele, să fie capabil să le exprime, discute, să poată primi un refuz.

Irina Dvornina

Psiholog. Oferă consultații individuale și în grup. Lucrează cu copiii, adolescenții și părinții acestora. Specialist în temele ce se referă la relație și dificultățile corespunzătoare cu partenerul, familia, părinții. Abordează temele ce țin de pierderile perinatale, infertilității psihologice .