6 pericole la care sunt expuși copiii chiar acasă1

Incidentul care s-a produs recent cu propriul meu copil, m-a făcut să scriu acest articol și să întocmesc lista respectivă. La fel ca orice alt copil de doi anișori, micuțul meu dis-de-dimineața își desfășura tradiționala operațiune — "Haosul - e totul!". A împrăștiat jucăriile din cutie, cu un artistism special a aruncat toată casa piese de la constructor, a răscolit prin dulapuri, astfel ajutându-mă să rezolv problema: "Ce aș putea face cât copilul doarme?". A decis să scoată tot dintr-un dulap, astfel fiind posibilă catastrofa ce urma să se producă. Fiind gol, dulapul a pierdut forța gravitației, nu a făcut față manipulărilor active și, împreună cu televizorul de pe el, a căzut "în mișcare lentă" chiar peste fiul meu...

Nu s-a întâmplat nicio tragedie. Televizorul este ușor și eu, fiind în preajmă, am reușit cu mâna să-l împing spre altă direcție. La fel și dulapul, am avut putere să-l țin. Dar dacă în acel moment eram în altă cameră?! Nici să mă gândesc nu vreau ce s-ar fi putut întâmpla. Acum absolut toată mobila o vom fixa cu dibluri de perete. Însă, până la urma, aceasta este doar un pericol din întreaga listă.

Pentru noi, adulții, multe principii privind siguranța sunt evidente, iar copilul se ciocnește pentru prima dată cu ele. "Maimuță cu grenadă" — anume așa îl numim noi pe copilaș atunci când ține în mână țeava de metal de la aspirator, cu care el încearcă să aspire geamul. Ori, dacă ia în mânute scăunelul său de lemn, pe care îl flutură ca pe un steag deasupra capului. Copilul dvs. probabil tot are asemenea "grenade" preferate ))

Evident, este imposibil să protejăm copiii de toate riscurile, dar dacă vorbim de propria casă, despre acel spațiu pe care-l dirijăm, e în puterea noastră să-l facem cât mai sigur.

"Undeva pe motănașul Gava îl pândesc pericolele ... Dar de ce îl pândesc?"

1. La bucătărie

Toți știm că medicamentele și detergenții reprezintă otravă pentru copii, cu toate acestea, nu știu din ce cauză, după nașterea copilului tot arsenalul de sticluțe continuă să stea în același loc — jos sau în dulăpioarele fără lacăt. Copilul, care la doi ani deja știe cum să le deschidă, mai devreme sau mai târziu va fi curios să guste din ce este în acele sticluțe multicolore. Iar aceasta ar putea să-i provoace arsuri chimice a mucoaselor, care se tratează o perioadă îndelungată și sunt foarte dureroase, fie intoxicații, adesea incompatibile cu viața.

Așadar, medicamentele și detergenții trebuie păstrate la loc ferit de copii. Depozitați-le pe rafturile cele mai înalte, în mod ideal — încuiate. Iar în cazul în care copilul vede acele sticluțe, nu vă fie lene să-i repetați ori de câte ori apare situația: "E periculos, e rău, nu pune mâna, va fi foarte dureros".

Tatiana Clișcovscaia, pediatru: "Recent, la insituția medicală în care activez a fost un caz când copilul a înghițit câteva pastile de-ale bunelului, care stăteau pe noptieră. Și nimeni din familie nu a observat acest lucru. Doar atunci când copilul a fost scos la plimbare, o vecină a observat că fetița este foarte somnoroasă. Inițial, mama copilului nu a dat importanță acestui fapt, dar atunci când starea fetiței a început să fie îngrijorătoare, a chemat ambulanța și dacă copilului nu i se efectua spălarea gastrică urgentă, micuța nu se mai trezea".

2. La aragaz

Dacă arăgazul nu are sistem de protecție copii (atunci când pentru aprindere, trebuie să mențineți întrerupătoarele de comutare timp de câteva secunde), de fiecare dată când nu mai preparați nimic la arăgaz, opriți accesul la gaz. În magazinele de electrocasnice, puteți procura ecran protector pentru arăgaz, metalic sau din sticlă ignifugă. În mod ideal, este să instalați detectoare de gaz cu senzore de scurgere a gazului.

Dacă lăsați cratițele pe arăgaz, atunci străduiți-vă să întoarceți mânerele de la margine, pentru ca copilul să nu le poată apuca și să toarne peste el conținutul acestora, de exemplu — apă clocotită.

3. În baie

Pe lângă detergenți, în baie micuții pot fi expuși la încă două pericole: podeaua alunecoasă și apa. Copiii mici sunt în mișcare continuă și ei încă nu conștientizează ce consecințe ar putea avea căderea pe teracotă. Cumpărați un covoraș antiderapant (150-200 lei) și așterneți-l chiar în cadă, astfel încât micuțul să nu alunece atunci când face băiță. Să te îneci poți chiar și într-o cantitate mică de apă. Prin urmare, nu lăsați copilul de unul singur în baie.

În plus, atâta timp cât copilul e mic, renunțați la sistemul de închidere a ușei din interior. În caz contrar ar putea apărea necesitatea de a sparge ușa, dacă copilul din joacă o va bloca.

4. La geam

Plasa de la geam — un obiect necesar pe timp de vară, aceasta ne protejează de țânțari. Dar dacă aveți obiceiul de a lăsa geamul complet deschis, o asemenea plasă ar putea deveni cauza unei tragedii. Aceasta crează iluzia că este rezistentă, copilul urcând pe pervaz se sprijină de ea și, din păcate, cade.

Pentru a exclude acest pericol, deschideți geamurile doar în regim de aerisire, blocați posibilitatea de a urca pe pervaz, mutați mobilierul de lângă geam, deoarece micuțul ar putea să o folosească în calitate de treaptă. Casa o puteți aerisi și atunci când ieșiți împreună cu copilul la plimbare.

5. În odaia copiilor

Noi, părinții, cu toți greșim atunci când cumpărăm copiilor jucării cu inscripția "3+", "Atenție, piese mărunte". Deși pare straniu, la prima vedere — cum o jucărie aparent sigură ar putea dăuna copilului - însă asemenea cazuri nu sunt rare. Mulți copii încearcă "gustul acestei lumi", și uneori în camera copiilor, pe jos sunt împrăștiate o mulțime de jucării, o sumedenie de piese, mărgeluțe, roticele, iar riscul ca acestea să nimerească în tractul digestiv sau, mai rău, în tractul respirator — e mare. Și dacă un nasture ce nimerește în fosa nazală sau în ureche poate fi sustras, atunci o mărgea în laringe ar putea cauza o adevărată tragedie.

Analizați podeaua din camera copilului — tot ce e mai mic decât o mingiuță de ping-pong trebuie de strâns și depozitat pentru perioada când copilul va mai crește. Această regulă se referă, evident, nu doar la odaia copilului.

6. Electricitatea

Nu știu cum e în cazul fetițelor de doi ani, dar băiețeii la această vârstă, din câte am observat eu, sunt extrem de atrași de aparatele electrice. Nici nu-i auzi dacă dau de vreun aparat pe care să-l pornească apoi să-l oprească. Dacă și dvs. ați observat că pentru copil toată tehnica parcă ar fi "unsă cu miere", luați măsuri de siguranță.

În magazinele de materiale de construcție se vând prize speciale cu capac (pe care, de exemplu, micuțul nostru le deschide cu ușurință!) și o variantă mai sigură — dopurile. Asemenea dop poate fi scos doar cu cheia sau cu mufa de la cablul electric, însă pentru aceasta trebuie să posezi anumite abilități, pe care, apropo, copilul ar putea să le asimileze — urmăriți acest moment și dacă bănuiți ceva, schimbați dopurile pe modele mai sigure.

Dacă folosiți ace metalice de păr, dacă prin casă sunt împrăștiate capse, pericolul crește. Faceți o regulă — aceste obiecte trebuie să fie păstrate pe cele mai de sus rafturi. Aceasta nu e legat doar de electricitate. Or, să spargi tempanul cu un ac de păr, din simplu interes, e foarte ușor.

Apelând la conștiință

Oricât de nechibzuit ar părea copilul, de fapt el înțelege multe. Unor copii e suficient să le spui o dată "NU", alții oricum vor încerca să bage clama în priză "pentru a o necăji pe mama", "spre fericirea mamei", "de dragul experimentului".

O lecție eficientă pentru asemenea copii încâpățânați ar fi întruchiparea reală a pericolului, dar într-o formă mai blândă - de exemplu, dacă copilul cere insistent să atingă vasul de pe plită, dați-i ceai ușor răcit, spunând în același timp "E fierbinte!", "E periculos!". Înțelegând că suprafețele fierbinți produc disconfort, data viitoare, auzind aceeași frază — se va opri.

De asemenea, e necesar să vociferați toate momentele neplăcute. Dacă a urcat la înălțime și a căzut, bineînețeles trebuie să-l compătimiți, pupați-l, dar în același timp spuneți-i: "Doare", "E înalt","E periculos". Ulterior aceste fraze vor deveni semnale de alarmă, la care micuțul va reacționa. Posibil nu imediat, nu mereu, dar obligatoriu se va forma un reflex. Iar un reflex necondiționat, instinctul de auto-protecție, nu-i va permite să pășească pe aceeași greblă de două ori.