Displazia de şold. Interviu realizat cu medicul ortoped Sergiu Lipcanu2

Cea mai frecventă problemă este displazia de şold. Asta presupune dezvoltarea lentă sau incorectă a celei mai mari articulaţii din corpul uman, care, în dependenţă de gradul de gravitate, duce, în rezultat , la unele deficienţe de dezvoltare: dureri în picioare, chiar şi la cel mai mic efort, limitarea mişcărilor care solicită şoldul, schimbarea structurii articulaţiei, dereglarea mersului. Dacă displazia nu este tratată în primul an de viaţă, pînă copilul învaţă a merge, atunci el poate şchiopăta toată viaţa. Ne mai vorbind de faptul, că fetiţele cu o displazie avansată de şold, pot avea pe viitor, probleme cu sarcina.

La copii nou născuţi semne evidente ale displaziei de sold nu sunt. O diagnoză de 100% se poate stabili doar după efectuarea radiografiei sau ultrasonografie. Unul dintre semne ar putea fi încordarea picioruşelor la desfacere, dar cauza ar putea fi şi tonusul muşchilor. De aceea, la naştere, neonatologul poate observa doar unele predispoziţii spre displazie şi să recomande consultarea, cît mai rapidă, a medicului ortoped – nu la 3 luni, potrivit planului, ci în prima lună de viaţă. Nu trebuie să neglijaţi această recomandare, deoarece cu o atitudine serioasă şi un tratament modern, prin gimnastică, problema poate fi total lichidată. Însă dacă displazia e diagnosticată, doar după vîrsta de 6 luni, atunci tratamentul poate dura şi pîna la vîrsta 5 ani. Fiţi responsabili pentru sănătatea copilului dvs.

Diagnoza „displazie de şold” presupune, de fapt, un spectru larg de probleme de diferită gravitate, de aceea nu trebuie să-i tratăm pe toţi la fel şi să le prescriem la toţi atele, hamuri etc.

Pentru o formă uşoară a displaziei, se recomandă gimnastica curativă, dezvoltarea articulaţiilor şoldului, manipulări pe care şi părinţii le pot face acasă, de sine stătător. Important e ca acestea să fie făcute sistematic, gimnastica trebuie făcută în fiecare zi! Prin astfel de exerciţii, se stimulează circulaţia sangvină, se reînnoiesc celulele, lucrează muşchii şi timp de 2 luni totul revine la normal.

Copii trebuie purtaţi cu picioarele depărtate. Utilizaţi, în acest scop sling-urile, dar nu de la naştere, ci de la 3 luni.

Excludeţi înfăşatul strîmt. Noi demult am renunţat la înfăşarea strîmtă a copiilor. În caz de displazie de gradul I, înfăşatul poate doar agrava situaţia şi încetini dezvoltarea articulaţiilor.

Excluderea sarcinilor asupra soldului în poziţie verticală. Iată de ce eu sunt categoric împotriva premergătoarelor. Este o invenţie pentru mame: au aşezat copilul de 5 luni în premergător, el „aleargă” mulţumit, iar mama se ocupă de alte treburi. Însă aflarea în stare verticală o perioadă lungă de timp, creează o sarcină - nepotrivită vîrstei copilului.

Cît mai des posibil, efectuaţi mişcări circulare din şold, în poziţia de picioare depărtate.

O maseză profesionistă nu va înlocui total obligaţiunile dvs. - ea nu va face gimnastică copilului dvs. de 3-4 ori pe zi, în fiecare zi. Iar în cazul displaziei, cu cît mai multă mişcare – cu atît mai bine.

În alegerea specialistului, care o să vă facă cursul de masaj curativ, ţineţi cont de faptul că în policlinici lucrează medici cu diplome, specialişti în masajul curativ cu experienţă şi cunoştinţe vaste. Copii sănătoşi trebuie să facă de 1-3 ori pe lună un masaj general tonifiant, pe care îl puteţi face de sine stătător. În cazul copiilor cu patologii ortopedice, masajul trebuie să fie efectuat de către un specialist. Chemarea unei maseze acasă, apelată prin „makler” – este dreptul părinţilor, dar, în acest caz, nimeni nu poartă răspundere pentru calitatea procedurilor. Însă dacă specialistul e „verificat” şi recomandat de persoane cunoscute, atunci nu e nici o problemă.

Important e ca în rezultat, femurul să se amplaseze în poziţia sa normală şi să se păstreze în articulaţie o dată cu creşterea copilului, astfel încît să uitaţi de această problemă o dată şi pentru totdeauna.