Admiterea în clasa întâi în Moldova

Admiterea copilului în clasa întâi este o sărbătoare pentru întreaga familie. Sărbătoare care este însoţită, bineînţeles, de emoţii, griji, curiozitate atât din partea părinţilor, cât şi a copilului. Pe lângă ghiozdanul cu rechizite şi forma şcolară scrobită, un copil trebuie să aibă şi o pregătire adecvată pentru a fi instituţionalizat. Rodica Buiacov, profesoară de clasele primare (una dintre finalistele din anii trecuţi a concursului "Profesorul Anului") la gimnaziul "M.Eminescu" din Orhei, ne vorbeşte mai amănunţit despre admiterea în clasa întâi.

Ce trebuie să cunoască copilul atunci când merge în clasa întâi?

Când vine la şcoală, pe lângă pregătirea anatomico-fiziologică, copilul trebuie să fie pregătit pentru activitatea cognitivă. Să dispună de un vocabular relativ bogat, de 3000-3500 de cuvinte; să stăpânească, la modul practic, regulile de folosire corectă a cuvintelor în vorbire; să recunoască toate literele; să facă analiza sonoră a cuvântului, delimitând silaba, sunetul; să-i fie dezvoltată motorica fină a degetelor de la mână; să se orienteze în spaţiu şi în timp; să opereze cu numerele până la 10. Toate procesele psihice — atenţia, memoria, gândirea, percepţia, imaginaţia, limbajul — trebuie să fie dezvoltate şi să corespundă nivelului de pregătire a şcolarului mic.

Cum să înţelegem dacă copilul este pregătit din punct de vedere moral?

Dacă copilul manifestă curiozitate, interes spre cunoştinţe, îşi organizează voluntar activitatea intelectuală; dacă maturitatea personalităţii elevului este legată de interesul faţă de viaţa şcolară şi este în concordanţă cu nivelul corespunzător de dezvoltare a sentimetelor morale, precum: responsabiliatea, datoria — cu siguranţă, acest copil, este pregătit moral să meargă în clasa întâi.

Trebuie să desfăşurăm anumite activităţi suplimetare cu copilul, până ca acesta să meargă la şcoală?

La grădiniţă, în grupa pregătitoare, preşcolarul este antrenat în diferite acțivităţi de pregătire. Părinţilor le revine rolul de CONTINUATOR: trebuie să exerseze ceia ce a învăţat copilul la grădiniţă, să comunice mai mult oral, pentru a-i forma copilul o exprimare corectă şi clară. Părinţii trebuie să dezvolte motricea mânuţelor copilului prin: modelare, desen, decupare; să contribuie la dezvoltarea gândirii logice, prin rezolvarea problemelor simple. În rest, copilul nu trebuie supraîncărcat, el are nevoie de odihnă şi joacă.

Mulţi părinţi îşi dau copiii mai devreme la şcoală. Care este vârsta ideală, pentru a merge în clasa întâi?

Psihologii nu au determinat care ar fi vârsta ideală, dar în toate sursele psihopedagogice întâlnim vârsta de 6-7 ani. Din propria experianţă de pedagog, am observat că fetiţele de 6 ani se acomodează mai rapid la condiţiile şi regimul şcolar, decât băieţeii de aceiaşi vârstă. Din punct de vedere psihologic, băieţii au o reţinere în dezvoltare şi le este mai uşor să se adaptaze la vârsta de 7 ani.

Dacă copilul are defect de vorbire, iar în şcoală nu este logoped, ce facem?

Defectele de vorbire trebuie depistate încă din grădiniţă. La admiterea în clasa întât este obligatorie şi o testare din partea logopedului. Chiar dacă în şcoală nu există un specialist în logopedie, părinţii ar trebui să consulte unul, pentru a primi recomandări. Aşa copii nu trebuie lăsaţi doar pe seama învăţătorilor. Ei nu pot să corecteze cu desăvârşire vorbirea copilului, este nevoie de un specialist.

Cum ajutăm să se adapteze anturajului, copiii vorbitori de limbă rusă? Mă refer la cazurile, în care ambii părinţi vorbesc acasă rusa.

E foarte greu atunci când acasă se vorbeşte doar în limba rusă, iar copilul este înscris în clasă cu predare în limba română. După părerea mea, este o greşeală a părinţilor de a încerca să-i schimbe copilului steriotipurile: doar el de mic gândeşte, vorbeşte în rusă. Româna o însuşeşte doar la şcoală, iar acasă nimeni nu poate să-l ajute să-şi facă temele. În cazul acesta, limba română trebuie studiată opțional, inclusiv de părinţi. Totuşi, repet — dacă nimeni din familie nu vorbeşte româna şi nici pe viitor nu doreşte să o înveţe, în avantajul copilului este ca acesta să fecventeze o şcoală cu predare în limba rusă.

Este bine să aşezăm în aceeaşi bancă doi fraţi sau două surori? Ori mai bine îi despărţim?

Depinde de caracterul acestor doi copii, în ce măsură sunt dependenţi unul faţă de altul. În prima perioadă de şcolaritate ar fi bine să nu-i separăm. De multe ori, această despărţire provoacă copiilor un adevărat stres. Dar, comunicarea cu alţi copii, alegerea noilor prieteni, poate să facă ca această despărţire să nu fie atât de grea.

Ce facem în cazul în care un pici de clasa întâi doreşte să plece acasă de la ore, se plictiseşte, vrea să se joace?

În acest caz, copilul dă dovadă de un nivel jos de adaptare, el este supus unui control minuţios din partea învăţotorului şi a părinţilor. Astfel, depistăm care ar fi motivul acestui comportament. Învăţătorul trebuie să-i stimuleze pe copii prin jocuri didactice, discuţii individuale, încadrare în activităţi colective, evidenţiindu-i pozitiv pe fonul altor copii.

Etapa de acomodare a copilului cu şcoala, cea de cunoaștere a noilor colegi şi a primei învațătoare — decurge mult mai ușor, mai puțin stresant, atunci când părinții îşi susțin copilul. El trebuie să știe că mama şi tata îi vor fi alături, că ei se mândresc cu el — doar este deja în clasa întâi, a crescut mare!

Parteneri noi